Am ieşit din clădirea Parlamentului şi pentru că deja suntem familiarizaţi
cu locurile, o luăm per pedes către
Piaţa din vechiul port. Ar fi cam a treia oară cînd venim aici, cred. Nu-mi pot
reprima o remarcă: faţă de ce-am văzut la Palatul Parlamentului din Ottawa,
aici n-am fi pierdut mare lucru dacă nu ne-am fi oprit. Dar, cum numai dacă
vezi cu ochii tăi poţi face comparaţii pertinente, experienţa a fost foarte
utilă.
L-am întrebat pe Robi dacă a vizitat Parlamentul şi, mi-a spus că nu. Orgoliosul lui tăticu’ orgolios J Sincer? N-are de ce să
sufere. DELOC!
N-am plecat direct către piaţă. Am pus gipiesul să-mi arate drumul, pentru
că în sfîrşit, maşinăria tehnologică nu prea mai are secrete nici măcar pentru
a-tehnicul care sunt. Mă scotea maşinăria, repede repede repede, de lîngă
Parlament către piaţă, de parcă aflase ea nu ştiu de unde, că ne grăbim. De ce
să ne grăbim? Nu este decît ora 13 şi ceva, aşa că mai bine mai dăm o raită
prin oraşul de sus, către Frontenac. Ajungem, vedem că lucrările de restaurare
s-au încheiat, muncitorii demonteză schelele, şi, în sfîrşit, pot să
fotografiez cumsecade, statuia legendarului EROU întemeietor al Quebecului:
alţii pretind că al întregii Canade, Alţii spun că alţii sunt fondatorii
Canadei: Părinţii Confederaţiei. Ştiţi ceva? Nu mă bag şi nu mă amestec în
treburile şi controversele lor.
Noi, bieţi turişti veniţi aici în vizită, avem un obiectiv mult mai
pămîntesc: căutăm neşte vinete bre,
pentru pîrdalnica ceea de musaca! J
Simţeam de dimineaţă că ploaia nu ne va mai ierta. Am şi spus asta.
După ce-am ajuns la Frontenac, am coborît pe trepte către Fluviu şi către
Piaţa în care a fost construit cel de-al doilea Habitatation al lui Champlain,
am descris-o de două ori, nu revin.
Am mai fost pe aici şi în sus, şi în jos, le ştim bine. Ne cam necăjeşte
vremea înorată dar, asta e! Numai că. Rezerva de ţigarete a Silviei este iar,
pe sponci. Oprim la un magazin care oferă „obiecte pentru fumători”.
Ţigări aveţi? Nici vorbă! Acum, spună cine ce-o vrea: mai mare tîmpenie ca
asta, se poate imagina? Cum adică bre, eşti normal la cap? Îmi oferi obiecte
pentru fumători dar, nu-mi oferi de cumpărat şi iarba dracului? Magazinul
acesta este numai pentru nostalgicii care s-au lăsat de fumat? Că dacă nu, cred
că sunteţi tocmai buni de dus la balamuc. Auzi tu: magazin care oferă obiecte
pentru fumători daaar, acest magazin nu oferă şi obiectul pasiunii fumătorului:
tigareta, ţigarea de foi, pipa, tutunul de mestecat sau, cum o fi, ceva iarba
dracului ambalată oricum şi în orice, numai fum să scoată atunci cînd aprinzi,
năstruşnicia. N-au? Mergem mai departe...
Am ajuns lîngă fluviu. Locuri familiale. Stînga Musee de la Civilisation,
dreapta Place Royale de lîngă gara fluvială, Place Royale în care am văzut
Catedrala Notre Dame a Victoriilor, în urmă cu puţină vreme.
Ştiu că trebuie să mergem către Muzeu dar, scot gipiesul, marchez locul de
plecare şi locul de destinaţie, şi mă amuz să văd că fierătania îmi desenează
traseul pe care deja, îl ştiu J Asta înseamnă în mintea
mea de zero-tehnic, că am priceput cum funcţionează. Normal, ajungem la vechea
piaţă de lîngă vechiul port, locul unde vin agricultorii veritabili să-şi
expună produsele lor, majoritar, BIO. Căutăm vinete pentru musaca. Aici, una
bucată de mărimea unei pere bergamute, costă doi dolari. Poftim? Dincolo, una
bucată destul de îmbietoare, costă opt dolari. Poftim? Repet, un dolar este
egal cu trei lei. Ia socotiţi şi spuneţi-mi dacă mai vreţi musaca, au ba. Îl
sunăm pe Robi, care decretează: NU luaţi NIMIC de la excrocii ăia. Şi nu luăm.
Reluăm traseul către casă. A cam început ploaia dar, nu ne mai pasă. Treaba
ei este cu cei care nu-s blindaţi cu fîşuri şi cu umbrele; noi avem.
Ajungem la magazinul nostru de lîngă Levis, coborîm şi găsim nişte vinete
de toată frumuseţea, cam de trei ori mai ieftine decît la, vorba lui Robi,
„excrocii ăia”. Ce să mai povestesc? Nu mai spun astăzi, nimic.
Decît că, mangia musaca del Silvia,
poi mori J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu