Quebec 2. Catedrala Notre Dame

Înapoi la City Bus. Am făcut rost de harta rutelor şi vom reveni de mai multe ori aici. Avem ce vedea cu vîrf şi îndesat. Abia acum înţeleg de ce spune Robert că Europa este un sat prăfuit. Vechiul Quebec este imens, uriaş, gigantic pe lîngă ce am văzut în alte oraşe din Europa aşa căăăă.

Am ajuns la vapor. Aşa şi? Vreţi cu vaporul, plătiţi 40 de dolari şi hai la bord. Nu e inclus în turul cu City Bus? Nici pomeneală! Sunt patru rute diferite cu traseu diferit. Singura rută care ajunge la portul turistic este ruta roşie dar atît. Vaporul se plăteşte separat. Eram în eroare dar, asta o vom lămuri ulterior, ajutaţi de Robert că dacă era după noi… renunţam.

Bon. Ne reîntoarcem la Place d’Armes ca să vizităm măcar Catedrala Notre Dame de Quebec. Nu-i imensă dar este destul de mare. Curat şi frumos şi aici, un altar central extrem de bine luminat, apreciez că intră simultan pe bănci cam o mie de oameni, altare şi capele laterale, catedrală tipic catolică. Am o clipă de slăbiciune şi mă aşez pe o bancă. Îmi trece repede şi vrem să ne ridicăm şi să plecăm. Dar, începe orga. Cum să ratăm aşa ceva? Peste poate! Ne aşezăm dar nu durează mult. Ca şi la Sagrada Familia, cam două minute divine pentru că nu este aşa? orga este vocea lui Dumnezeu!

Citez din lucrarea care mi-a însoţit călătoria, c a n a d a, o excelentă lucrare apărută în biblioteca Adevărul în anul 2000 sub auspiciile Naţional Geografic – Traveler:

„Înaintaşa catedralei de azi a fost prima biserică a parohiei New France, construită din piatră, în 1647, şi ccare a înlocuit, la rîndul ei, biserica de lemn ridicată de iezuiţi, în 1633. în 1657, biserica a devenit catedrală. Grav deteriorată în timpul bombardamentului britanic din 1759, Basilique de Notre Dame de Quebec a fost reconstruită de-a lungul unei perioade de peste două secole de către dinastia de arhitecţi Baillairge. Opera lor a constituit baza reconstrucţiei din 1922. Cea mai bună cale de a-i aprecia interiorul este să asişti la unul dintre spectacolele zilnice de son-et-lumiere. Catredrala a fost scena multor messe funerare pentru cei buni ai Quebecului de la Samuel de Champlaine la Rene Levesque.“

Am întrebat dacă am voie şi am făcut poze.

Statuia lui Champlaine este în renovare şi nu prea am ce să pozez. Am pozat în schimb Château de Frontenac care nu m-a impresionat deloc. (Şi aici eram în eroare dar… )

Citez din sus numita lucrare:

« Conturul său, cu multe turnuri, acoperişuri ascuţite, lucarne şi ferestre de fronton, este arhetipul hotelului stil castel şi un simbol inconfundabil al Quebecului. Construit între 1893 şi 1924 cu o aripă adăugată în anii 1990 a fost numit după Louis de Baude, conte de Frontenac, un guvernator din secolul al XVII-lea al New France. »

Boooon. Este aproape ora 16 ora la care porneşte ultimul City bus pe traseu şi trebuie să facem cumva să găsim autobuzul 2 să facem joncţiunea cu bus 35 R ca să ajungem acasă. Ne salvează Robert care ne sună şi ne spune că ne aşteaptă de unde ne-a lăsat dimineaţă. Îl întîlnim, povestim şi cînd aude că la vapor ne-au cerut 40 de dolari a luat foc. Boscorodea: escroci ca la Constanţa. Mama lor. Stai că nu rămîne aşa. Cum biletele de pe City Bus sunt valabile două zile, mîine le vom folosi din nou. Între timp, pune mîna pe telefon şi sună el ştie pe unde şi-i pune pe jar pe toţi. Care va să zică, mîine ne vom prezenta din nou la vaporul Louis Joliette şi dacă nu ne primesc la bord să sunăm la numărul cutare. Ia te uită la ei! Se cred în România? Nu le va merge. Au şi nimerit pe cine să escrocheze cu atîţia bani că nu este clar: 40 sau dublu.

Zîmbesc. Nu ştiu de ce este atît de bătăios. De fapt, ştiu. Îmi amintesc că de cînd era mititel de tot, spunea BA NU! la aproape tot ce i se spunea. Cum s-ar spune, nu prea multă lume îi suflă lui în ciorbă. Atît pentru azi. Mai e şi mîine o zi.

Ps. Pînă la urmă, tot ne-am plimbat cu vaporul şi astăzi J Din Quebec la Levis sunt două căi de acces: una terestră pe pod (de fapt două poduri) şi alta cu feribotul. Robert a ales ruta cu feribot pentru că aşa economisea timp, el mai avînd ceva treburi de rezolvat astăzi. Repet, este duminică şi nu mai este dimineaţă. Este după amiază cam ora 17.

Ps 2. Credeam că 42 de zile sunt o perioadă de timp îndelungată. Serios? Cînd au trecut deja 5 dintre ele? Hm?

Ps 3. Am citit broşurile. Se pare că vaporenii au dreptate. Trebuie să cumperi TOATE cele patru rute de Bus City nu DOAR una dintre ele. Vom vedea mîine.

Adaug: iar eram în eroare J Cel care a avut dreptate pînă la urmă (şi cîştig de cauză), a fost Robert!