Montreal

Citez

„Poate că Toronto a smuls sceptrul de cel mai mare oraş al Canadei din Mîinile Montrealului, dar Montrealul a rămas cea mai variată şi mai fascinantă metropolă, o extraordinară fuziune între bogata tradiţie europeană şi modernitatea nord-americană. Montrealul se află pe o insulă, cea mai mare dintr-un arhipelag situat în aval de locul de confluenţă al Fluviului Ottawa cu Saint Lawrence.

(...) Apa înspumată de cataracte bloca şi odinioară pătrunderea vaselor oceanice pe cursul rîului în sus, făcînd necesare descărcarea şi reîncărcarea lor, depozitarea şi supervizarea mărfurilor transportate spre şi din interiorul continentului. Astfel, tabăra misionară de la Ville-Marie, întemeiată în 1642 de către Paul de Chomedy Maisonneuve (1612 – 1676), s-a dezvoltat rapid într-o bază pentru exploratori, pentru acei coureurs de bois şi pentru călătorii care se ocupau de negoţul cu blănuri.

Deşi Ville-Marie a fost curînd redenumit Montreal, puterea Bisericii Catolice a rămas dominantă. Misionarii aveau cartierele generale aici, iar Ordinul Sulpician, care-l finanţase pe Maisonneuve, a rămas autoritatea oraşului mai bine de 200 de ani. Seminarul lor, construit în 1685, se ridică lîngă glorioasa lor basilică, Notre-Dame, în inima Montrealului vechi.

Odinioară apărat de o linie dublă de ziduri de piatră, Vieux-Montreal deţine cea mai mare colecţie de clădiri din secolul al XIX-lea din America de Nord. (...) ... extinderea oraşului a fost influenţată şi de construirea căilor ferate, inclusiv Canadian Pacific, care-şi are cartierul general aici. Noi imigranţi au sosit aici din Anglia şi din Irlanda şi, pentru cîteva decade, oraşul a avut o majoritate anglofonă. Balanţa s-a schimbat odată cu înmugurirea industriei care a absorbit o importantă mînă de lucru francofonă din provincie. Vorbitorii de franceză locuiau la est de Bulevardul St. Lawrence, iar vorbitorii de engleză, la vest, unde cei mai înstăriţi dintre ei au construit marele complex de reşedinţe din Golden Square Mile, la picioarele împăduritului Mont-Royal, marele simbol al oraşului. (...)

Din ultimii ani ai deceniului 1950, Montrealul a fost focarul aşa numitei Revoluţii Liniştite a provinciei Quebec, proces care a coincis cu transformarea fizică a înfăţişării oraşului. Turnul în formă de cruce din Place Ville-Marie a fost printre primele dintr-o pădure de zgîrie-nori, unele de o mare frumuseţe arhitecturală. Pe sub străzi a început să prindă contur Underground City unind magazinele, staţiile, locurile de divertisment, şi noul metrou scînteietor. A luat fiinţă o întreagă lume subterană autonomă, ferită de rigorile iernei Montrealului. (...) ... supăraţi de promovarea francezilor în viaţa publică, începînd de la jumătatea deceniului 1970 încolo, vorbitorii de engleză au început să părăsească oraşul în numar mare (plecînd înspre Toronto – n. m. tibi).

Montrealul nu are şapte coline precum are Roma dar este domiciliul a 200.000 de italieni, cea mai mare dintre comunităţile de imigranţi atrase aici din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Diversitatea etnică a imigranţilor (...) nu doar că a diluat intensitatea polarităţii franco-engleze, odinioară dominantă, dar a adăugat nespus de multe valori la bogăţia scenei culturale a oraşului. Montrealul este în prezent la numai un pas în urma New Yorkului, dar candidat serios la titlul de capitală a gastronomiei în America de Nord.”