Zbor spre Canada

Avem avion spre Canada, spre Quebec, cu escală la Montreal. Am ajuns la aeroport destul de lesne, după vreo 40 de minute, deși în mod normal, n-ar trebui să depășească 20.

Normalitate? Asta ce soi de bîzdîganie o mai fi? Oare ce mai înseamnă normal pentru degenerescența generalizată în care ne bălăcim? 

Și tot în acest soi de normal, coada la chek-in durează aproape o oră. De ce să deschizi mai mult de trei ghișee pentru vreo 200 de călători? Privilegiații au un ghișeu separat așa că, măcar oamenii fără pile nu se amestecă cu senioriile lor, mafioți sau politicieni, că tot îs aceeași apă și același pămînt.

Avionul a decolat la timp și zburăm fericiți. Noi numai cu gîndul, Robi la propriu, pentru că a sosit și această zi. A plecat cu cîteva zile înainte de 10 august, ziua în care se împlinește anul, de cînd diasporenii au fost brutalizați,  de danjarmeria lui drag-nea-carmen.

Robi este total apolitic și socotește Canada ca fiind țara sa, căminul său, neimaginîndu-și că s-ar mai putea întoarce vreodată, aici, LA VOI!  

Dacă socotesc bine, nici NU mai are la ce să se întoarcă. Chiar, NU!!! Dacă n-aș fi fost ACOLO, să văd cu ochii mei, care îi este traiul, poate aș fi crezut că cine știe... Dar am fost și e limpede.

Le urez tuturor diasporenilor din lume un trai fericit, inclusiv acelora care mai au nostalgii după locurile natale.

Eu am rămas în sfîrșit, fără iluzii. În sfîrșit! 

Bla bla bla de insomnie

Pe mine încă nu m-a prins somnul dar Tandemul a fost răpus J

Cu grupul ne revedem mîine, la ora nouă, la recepție, pentru o nouă hoinăreală. Timpul fuge nemilos dar mai avem trei zile pline. Apoi, valea…                               

Am văzut că unii, după cină, s-au îndreptat către oraș. Bravo lor! Noi nu mai suntem în stare. Numai că ei, noii hoinărici, au cu peste două decenii mai puțin ca noi. Asta e…

Am fost puțin dezamăgit la Alcobaca, am fost uimit la Batalha, minunat de tocănița de pește și iar și iar, uluit de infrastructură.

Cînd o să avem și noi așa ceva? Vorba ceea din bătrîni: NIKAKDA! De ce? Pentru că România este sabotată sistematic de mai bine de un secol și jumătate. SIS-TE-MA-TIC. Nu este vorba că în funcțiile executive sunt incompetenți și hoți. Problema este că acești neica nimeni sunt păpușați de o ocultă autohtonă – NU internațională, care știe exact ce și de ce face, împiedicîndu-i pe cei care ar putea face cît de cît ceva, să facă ceva. Orice.

M-am referit la infrastructură. Știți cum arată harta autostrăzilor la noi? HAOS. Știți cum arată harta autostrăzilor în Ungaria, de exemplu? Un model de organizare gîndită pe termen lung! Toată țara este racordată la un centru, capitala, și toate extremitățile țării care au legătură cu vecinii sunt acoperite. Organizare savantă și bine  intenționată. Clar?

Sau. Așa-i  că nu știm mai nimic despre Portugalia? Așa-i. De ce? Simplu: Portugalia are o viață normală, fără huzur dar și fără drame sociale. Portugalia are după cum deja am spus, infrastructură excelentă, de aici și turismul prosper, turism bazat pentru consum, în special pe producția proprie, are o industrie capabilă oricînd să suplinească derapajele cauzate agriculturii de meteorologie, are o rețea de aprovizionare cu produse autohtone infailibilă, etc etc etc. Plus de asta, am mai spus, NU există conflicte politice majore, pentru că este de neconceput ca acolo un tîmpit oarecare să se creadă împăratul absolut peste tot ce mișcă în țară și NU există legi care să-i albească pe hoți. simplu? Pentru ei, DA!

Or fi și pe acolo zone întunecate, nu știu, nu le-am aflat daaar, dacă ar fi ceva-ceva, presa vîndută bandiților de pe la noi, n-ar fi scăpat prilejul de a le relata. Și atunci repet întrebarea: așa-i că nu știm nimic despre Portugalia, țară normală, neinteresantă pentru mafioții care-au acaparat mijloacele media din Ro? Așa-i.

Din romanica, singura veste bună care mi-a parvenit, este că Barna și cu Cioloș au ajuns la un pact politic benefic pentru votanții USR PLUS.

Noapte bună!

1o septembrie Căutînd autogara

A trecut fix o lună de zile (acum sunt două...) de la reprimarea sălbatică a demonstraţiei paşnice a românilor din diaspora, la Bucureşti. Ca să îngreuneze ancheta, au secretizat informaţiile. Asta se întîmplă cînd vinovaţii sunt la butoane: ascund urmele, temporizează şi în final, muşamalizează. Apoi.

Cearta primăriţei ot bucale cu teleormăneanul cel viteaz a început să capete accente comico-tragice. Liste de susţinere a primăriţei din partea lipitorilor şi a linguşitorilor în frunte cu Arşinel, mînie proletară de înfierare a doamnei susţinută timid de cîteva organizaţii pesediste, balamuc.

Un lucru este limpede: această haită care a pus mîna pe ţară, se va da de ceasul morţii pînă sa fie decuplată de la ţîţa bugetului de stat. De plecat tot va pleca de la butoane clanul tăriceano-drăgnicesc; chestie de timp; dar înainte de plecare, vor face praf şi pulbere România, dacă restul haitei pesedo-aldistă le va permite cu inconştienţă, această ticăloşie. Sper să nu.

Revin la Montrealul nostru că-i mai sănătos. Caut pe tabletă o rută din Levis pînă la autogara din Quebec, găsesc mai multe variante, parcă ar fi două autogări, dar mai bine îl aştept pe Robi să ne descîlcească.

O să o iau uşurel la pas în josul străzii să văd ce indicaţii preţioase mi-a dat fierătania şi dacă nu mă descurc o să ţîp franţuzeşte: HELP J

Abia acum descopăr că de fapt, Levis dispune de o reţea întreagă de autobuze, nu doar de bus 35 R. Mai ştiam că există bus 19 dar habar n-am unde merge, şi nici nu ne-a interesat pînă acum. Astăzi am căutat bus 35 E dar n-am fost în stare să-l găsesc pentru că una îmi arăta gps-ul de pe tabletă şi alta era situaţia la faţa locului. Teoretic, 35 E ne-ar fi dus fix la autogara de unde vom lua autocarul pentru Montreal. Cred că nu-i mare diferenţa dar dacă nu ştii, nu ştii şi gata. Cred că  degeaba o să-l rog pe Robi să ne desluşească. El care nu s-a mai dezlipit de maşină de vreo şapte-opt ani, chiar n-are cum să ne ajute. Soluţia: taximetria locală. Bun şi aşa că doar nu vom rămîne neduşi la Montreal. Ce să o mai bîjbîim: va veni un taximetru în faţa casei la ora 7,40.

Avem de vizitat în principal două Catedrale, dintre care una este o copie la scară a Vaticanului, Catedrale Marie-Reine-du-Monde, iar cealaltă, Basilique Notre Dame a fost construită chiar lîngă Seminarul Sulpician, cea mai veche clădire din Montreal, în funcţiune de 333 ani, păcat numai că nu este deschis şi pentru public. Dar sunt extrem de curios să văd „oraşul de sub oraş”! Şi, funcţie de timp şi de cum ne orientăm, mai sunt şi alte obiective de văzut. Avem hotelul rezervat, bilete de întors, tot tot tot.

Am ajuns iar la complexul de magazine de lîngă oraş şi de data asta şoferul de pe 35 R ne-a taxat cu 3,5 dolari, nu cu 2 cum ne obişnuisem...  

Aşa cum am promis, am luat ceva „provizii” pentru această mini excursie, poate că nu va fi nevoie de  ele dar, mai ştii? Am văzut la Niagara cît de bine ne-au prins. Nu mă pot obişnui cu faptul că la magazin preţul afişat nu conţine nu ştiu ce taxe şi una crezi că ai de plătit şi altă sumă trebuie să scoţi din portofel. Nu mi se pare corect. Dar. Trecem şi peste chestia asta.

Belea cu fumatul. A primit Robert reclamaţii de la colocatari că fumăm în casă şi nu este voie. - Adică dacă tembelii ăştia sunt abstinenţi, trebuie să o fac şi eu pe sfîntul? - Aşa e regula, a zis Robert. - Şi dacă nu ne conformăm?  - TICHET! Problema nu e de abţinut sau nu de la tutun sau că trebuie să ieşi în grădină la fumat cum ieşeam în curtea şcolii cînd eram liceeni. Mă deranjează că în casa omului, pot alţii să stabilească reguli şi iar nu mi se pare corect. Comunişti nesuferiţi J Glumim noi dar chestia asta este cumplit de serioasă. Peste tot, nu ştiu ce fel de forţe oculte, testează limitele de supuşenie pe care oamenii sunt de acord să le suporte. În caz contrar, ar fi chiar mai rău, pentru că aceste reguli ar fi dictate de tembeli decerebraţi.

Să fie oare la mijloc, şi aici, sinistra imbecilitate denumită pompos „politically correctness”? Foarte posibil.

30 septembrie 2014

Telefon matinal de la Robert. Dragul de el J. Înainte de a pleca, am stabilit cu rigurozitate diferenţele de fus orar, tocmai ca să ştie la ce oră să ne sune. N-a greşit decît cu 12 ore J. În loc să ne sune d.a. ne-a sunat a.m. Tare ne-a bucurat telefonul său. Şi el e bine mersi şi ne duce dorul... Poate la anul, ne vom vedea. Poate...

Înainte de a pleca ne-am interesat de prognoza meteo. Pînă acum, vremea a fost impecabilă. Sper ca astăzi, meteorologii să o fi dat în bară, pentru că în prognoză spunea ceva de vreme rea cu ploaie, iar eu văd un soare generos şi cer senin. Dar cum ne-am obişnuit cu schimbările bruşte de vreme, nu se ştie... Măcar pînă acum, nu a plouat!

De ce insist aşa de mult pe meteo (nu pe MTO J )? Simplu: acest lucru este important pentru turişti: ploaia incomodează întotdeuna (am păţit-o de exemplu, la Catedrala Notre Dame de Paris); la fel şi vîntul. E foarte important să fie soare dacă vrei să faci plajă, dar nu la fel de binevenit este soarele dogoritor dacă ai de parcurs kilometri; în acest caz, un cer semiacoperit de nori, ar fi mai mult decît benefic. Şi mai amintesc numai de faptul că schiorii apreciază ninsoarea şi gata! J Gata şi nu prea pentru că de mîine, începe noiembrie  octombrie (mulţumesc domnului GOE care mi-a atras atenţia) se cam apropie iarna.

Noiembrie Octombrie despre care Noica spunea: „tocmai mă gîndeam că noiembriee octombrie e cea mai frumoasă lună a anului, e „timpul pur”, singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile şi însemnele lui: e un timp suspendat între anotimpuri, cînd nu începe şi nu se afîrşeşte nimic, cînd nu e nici „sărbătoarea recoltei” nici început de an universitar, nici o mare sărbătoare sfîntă. E timpul nemarcat în vreun fel, singurul care te cheamă să trăieşti în nedeterminat.”

Frumos spus, dar adevărat?

Iar s-a oprit curentul; se pare că pe la 7,30 dimineaţa, acesta este un soi de ritual al acestui hotel J altfel civilizat şi ospitalier.

Tocmai se anunţă că preşedinta Maltei, doamna Marie Louise Coleiro Preca, l-a invitat pe papa Francisc să efectueze o vizită oficială în aceste insule, ai căror locuitori au un cult deosebit pentru papa Pius al XI-lea şi bineînţeles, pentru papa Ioan Paul al II-lea. Acest lucru este foarte important pentru că se ştie puterea Vaticanului.

Între timp, am ajuns în portul Sliema 

de unde cu nava Atlantis 

vom face înconjurul insulei Malta. Pe drum am primit lămuriri strict necesare. Adică: pe navă vom primi explicaţii de la echipaj, ghidul nostru – Daniel, de data asta – neavînd autoritate. Vom vedea că va fi lăsat şi el să spună cîteva cuvinte la fiecare obiectiv întîlnit în calea noastră, explicaţii pe care le-am înregistrat pe camera de luat vederi transformată ad-hoc în reportofon deci vor fi o sumedenie de filmuleţe aşa că, cine vrea, poate să vadă Malta măcar aşa.

Masa de prînz va fi servită atunci cînd va hotărî căpitanul navei, funcţie de vreme, fie în plin marş (aşa se numeşte mersul unei nave) fie la ancoră, dar flămînzi, nu vom rămîne J Nava are două punţi, cea superioară  - în aer liber dar acoperită - numărînd 22 de rînduri a cîte 14 locuri iar cea de jos, perfect închisă, numărînd 22 de rînduri a cîte 10 locuri. Rai pentru vicioşi! J locuri amenajate pentru fumători!

Am pornit la drum cu circa 300 de locuri ocupate din cele peste 500. E soare, cald, cer senin şi o boare de vînt ne mîngîie cu delicateţe. La fel ca în GRECIA, primim explicaţii în (greacă) malteză, engleză, germană, franceză, italiană şi mai scurt dar la obiect în română, de la Daniel.

Tocmai am ieşit din portul Sliema la extremitatea căruia se află un dom, ultima construcţie ridicată de Cavaleri, construcţie folosită ca biserică. De cîte ori treceau pe lîngă acest dom, marinarii strigau : Sliema Maria! pentru că „sliema” în limba malteză înseamnă AVE! 

Deşi am ieşit din port nu ne vom depărta prea mult de mal, pentru că altfel n-am vedea nimic. Facem ceea ce se numeşte „navigaţie costieră”.

Tangajul se simte deşi apele sunt calme, pentru că există un soi de valuri submarine, aşa zisă „hulă de fund”. Care huleşti? mă! J Mă uit împrejur şi nu văd semne de rău de mare. Deocamdată! J

Sensul de mers este de la Sliema - în apropiere de Valetta -, către Delimara, adică spre est, unde este un far construit de britanici în 1855 şi ieşit din uz în 1990. Tocmai trecem prin dreptul localităţii Marsaxlokk unde pe 2 decembrie 1989, în largul mării, s-au întîlnit preşedintele Bush cu preşedintele Gorbaciov, ultimul preşedinte al defunctei URSS. Ce s-a întîmplat, se ştie: imperiul sovietic s-a destrămat, ţările din estul europei şi-au recîştigat libertatea şi demnitatea. Măcar unele dintre ele pentru că după 25 de ani, Rusia dă semne de nervozitate şi încearcă să-şi reimpună punctul de vedere. România unde e? şi ce vrea? Chiar dacă apartenenţa la NATO şi la UE ar putea constitui un mediu prielnic democraţiei, poporul nostalgic învinge la urne poporul care vrea altceva.

Dar noi ne continuăm netulburaţi viaţa, şi călătoria... 

Bună dimineaţa, patria mea!

Am ajuns acasă aseară şi după ce ne-am desfăcut bagajele şi ne-am recuperat papucii şi alte comodităţi, am făcut un duş rapid şi cu o bere bună dinainte, am trecut în revistă fugitiv cîteva bloguri şi bineînţeles, FB. Jale: cînd am plecat eraţi dezbinaţi şi manipulaţi, acum sunteţi şi mai dezbinaţi şi mai... (ca să-l parafrazez pe marele Brîncuşi).

Ziua de ieri a fost plină de aşteptări: după trezire aşteptarea micului dejun, după micul dejun aşteptarea autocarului care ne va transporta la aeroport, după ajungerea la aeroport aşteptarea îmbarcării, după aterizare aşteptarea bagajelor, apoi aşteptarea autobuzului 783 (care ne scuteşte de umilinţa – şi pericolul – la care ne-am putea aştepta de la mafia taximetriştilor); abia urcaţi în autobuz ne-am dumirit că am ajuns în romanica: şoferul autobuzului a ţinut musai să ne certe că blocăm uşa din faţă deşi, autobuzul era full! J Gata cu apucăturile decadente din occident unde dacă greşeşti cumva eşti ajutat şi îndrumat, în nici-un caz admonestat aşa cum este normal într-o societate pontizat-abramburicat-iliescizată. Să trecem.

Am descărcat pozele şi clipurile; altă jale: poze neclare şi clipuri fără sonor. Ei şi? Amintirile noastre + cele cîteva note pe care le-am luat la faţa locului, mă vor ajuta să povestesc cîte ceva despre această fabuloasă experienţă: Malta! Sincer, locurile văzute şi poveştile auzite de la supercalificaţii ghizi ai agenţiei Malta Travel, ne-au întrecut toate – repet: toate – aşteptările! Un bob zăbavă şi încep. Mai întîi, aşa cum se cuvine, voi povesti cum am ajuns pe zbuciumatele meleaguri malteze.

Bine v-am găsit! J

Păreri?

Nu ştiu alţii cum gîndesc sau cum sunt dar eu sper că este posibilă o renaştere a României. Presupun că mare parte dintre copiii noştri, cei care au plecat către zări mai normale în ultimii ani de zile, vor reveni o dată şi o dată în ţară cu tot bagajul lor de cunoaştere şi de competenţă şi-i vor spulbera pe urmaşii politrucilor care au acaparat acum, ţara. Premizele sunt favorabile. În definitiv, cînd a mai avut România în toată istoria sa, o poziţie atît de favorabilă din toate punctele de vedere (politic şi chiar economic) ca acum? Desigur, va mai dura un timp pînă să vedem acest deziderat, împlinit. Chiar dacă acest lucru nu se va întîmpla în timpul vieţii mele, cred cu tărie că acest lucru se va întîmpla cumva, cîndva. CRED!