Am părăsit Comino
mergînd spre est şi nu după multă vreme am văzut o stîncă frapant asemănătoare
cu un cap de elefant care bea apă din Mediterana.
Trecem pe lîngă Melieha,
localitatea cu cea mare mare plajă din Malta, plajă lungă de 600 metri.
Ultima parte a
croazierei se desfăşoară sub imperiul oboselii şi al saţietăţii. Din cînd în cînd privesc harta ca să văd pe unde mai suntem.
A fost cam
mult pentru o singură zi dar, dacă ar fi fost să renunţăm la ceva, nu ştiu dacă
am fi fost în stare. Probabil că nu. Am trecut prin dreptul staţiunii unde
suntem cazaţi la Bella Vista şi eu unul m-aş lipsi bucuros de restul voiajului
dacă Atlantis, nava pe care suntem ambarcaţi, ar ancora în port.
Numai că avem de
mers pe mare pînă la Sliema, portul din care am plecat şi abia de acolo vom fi transferaţi
cu autocarele la hotel. Oricum, frumoasă zi! O zi de ţinut minte din foate
multe motive dar mai mult decît am spus, nu mai spun J
Trecem pe lîngă
St. Julien, cea mai sofisticată – şi mai scumpă – staţiune din Malta, staţiune
despre care se spune că aici soarele nu apune niciodată, unde viaţa de noapte
completează non stop viaţa de zi. În această staţiune se află şi cea mai înaltă
clădire din arhipelag, Turnul Portomaso
unde iubitorii de jocuri de noroc merg
la Cazino non stop iar iubitorii de snooker merg o dată pe an, cînd se organizează Turneul din Malta.
La hotel cină
uşoară, sporovăială la un rose maltez şi fuguţa la nani că mîine deşteptarea
este la 4,15. Sicilia ne aşteaptă! J Ard de nerăbdare! Vom ajunge în Sicilia
cu cel mai mare catamaran* din Mediterana, un monstru lung de 106 metri
propulsat de patru motoare cu putere instalată de 30 000 de cai putere, monstru -
graţios - J care a costat şaptezeci de milioane de
Euro. A fost o comandă specială şi tehnologiile folosite la construcţia sa, au
fost ţinute la mare secret. Iniţial, nici fotografiatul pe catamaran n-a fost
permis. Vom vedea noi mîine ce şi cum!
*catamaran = navă
complexă formată din două corpuri plutitoare unite de una sau mai multe punţi. Avantajul
acestui tip de ambarcaţiune este că dacă unul dintre corpurile plutitoare
(cocă) este avariat, celălat asigură flotabilitatea şi navigabilitatea
întregului ansamblu.
Telefon matinal
de la Robert. Dragul de el J. Înainte de a pleca, am stabilit cu
rigurozitate diferenţele de fus orar, tocmai ca să ştie la ce oră să ne sune.
N-a greşit decît cu 12 ore J. În loc să ne sune d.a. ne-a sunat a.m.
Tare ne-a bucurat telefonul său. Şi el e bine mersi şi ne duce dorul... Poate
la anul, ne vom vedea. Poate...
Înainte de a
pleca ne-am interesat de prognoza meteo. Pînă acum, vremea a fost impecabilă.
Sper ca astăzi, meteorologii să o fi dat în bară, pentru că în prognoză spunea
ceva de vreme rea cu ploaie, iar eu văd un soare generos şi cer senin. Dar cum
ne-am obişnuit cu schimbările bruşte de vreme, nu se ştie... Măcar pînă acum,
nu a plouat!
De ce insist aşa
de mult pe meteo (nu pe MTO J )? Simplu: acest lucru este important
pentru turişti: ploaia incomodează întotdeuna (am păţit-o de exemplu, la
Catedrala Notre Dame de Paris); la fel şi vîntul. E foarte important să fie
soare dacă vrei să faci plajă, dar nu la fel de binevenit este soarele
dogoritor dacă ai de parcurs kilometri; în acest caz, un cer semiacoperit de
nori, ar fi mai mult decît benefic. Şi mai amintesc numai de faptul că schiorii
apreciază ninsoarea şi gata! J Gata şi nu prea pentru că de mîine,
începe noiembrie octombrie (mulţumesc domnului GOE care mi-a atras atenţia) se cam apropie iarna.
Noiembrie Octombrie despre
care Noica spunea: „tocmai mă gîndeam că noiembriee octombrie e cea mai frumoasă lună a
anului, e „timpul pur”, singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile şi
însemnele lui: e un timp suspendat între anotimpuri, cînd nu începe şi nu se
afîrşeşte nimic, cînd nu e nici „sărbătoarea recoltei” nici început de an
universitar, nici o mare sărbătoare sfîntă. E timpul nemarcat în vreun fel,
singurul care te cheamă să trăieşti în nedeterminat.”
Frumos spus, dar
adevărat?
Iar s-a oprit
curentul; se pare că pe la 7,30 dimineaţa, acesta este un soi de ritual al
acestui hotel J altfel civilizat şi ospitalier.
Tocmai se anunţă
că preşedinta Maltei, doamna Marie Louise Coleiro Preca, l-a invitat pe papa
Francisc să efectueze o vizită oficială în aceste insule, ai căror locuitori au
un cult deosebit pentru papa Pius al XI-lea şi bineînţeles, pentru papa Ioan
Paul al II-lea. Acest lucru este foarte important pentru că se ştie puterea
Vaticanului.
Între timp, am
ajuns în portul Sliema
de unde cu nava Atlantis
vom face înconjurul insulei
Malta. Pe drum am primit lămuriri strict necesare. Adică: pe navă vom primi
explicaţii de la echipaj, ghidul nostru – Daniel, de data asta – neavînd
autoritate. Vom vedea că va fi lăsat şi el să spună cîteva cuvinte la fiecare
obiectiv întîlnit în calea noastră, explicaţii pe care le-am înregistrat pe
camera de luat vederi transformată ad-hoc în reportofon deci vor fi o sumedenie
de filmuleţe aşa că, cine vrea, poate să vadă Malta măcar aşa.
Masa de prînz va
fi servită atunci cînd va hotărî căpitanul navei, funcţie de vreme, fie în plin
marş (aşa se numeşte mersul unei nave) fie la ancoră, dar flămînzi, nu vom
rămîne J Nava are două punţi, cea superioară - în aer liber dar acoperită - numărînd 22 de
rînduri a cîte 14 locuri iar cea de jos, perfect închisă, numărînd 22 de
rînduri a cîte 10 locuri. Rai pentru vicioşi! J locuri amenajate pentru fumători!
Am pornit la
drum cu circa 300 de locuri ocupate din cele peste 500. E soare, cald, cer
senin şi o boare de vînt ne mîngîie cu delicateţe. La fel ca în GRECIA, primim
explicaţii în (greacă) malteză, engleză, germană, franceză, italiană şi mai scurt dar la
obiect în română, de la Daniel.
Tocmai am ieşit
din portul Sliema la extremitatea căruia se află un dom, ultima construcţie
ridicată de Cavaleri, construcţie folosită ca biserică. De cîte ori treceau pe
lîngă acest dom, marinarii strigau : Sliema Maria! pentru că „sliema” în limba
malteză înseamnă AVE!
Deşi am ieşit din
port nu ne vom depărta prea mult de mal, pentru că altfel n-am vedea nimic.
Facem ceea ce se numeşte „navigaţie costieră”.
Tangajul se simte deşi apele
sunt calme, pentru că există un soi de valuri submarine, aşa zisă „hulă de
fund”. Care huleşti? mă! J Mă uit împrejur şi nu văd semne de rău de
mare. Deocamdată! J
Sensul de mers
este de la Sliema - în apropiere de Valetta -, către Delimara, adică spre est, unde este un far construit de britanici în
1855 şi ieşit din uz în 1990. Tocmai trecem prin dreptul localităţii Marsaxlokk
unde pe 2 decembrie 1989, în largul mării, s-au întîlnit preşedintele Bush cu
preşedintele Gorbaciov, ultimul preşedinte al defunctei URSS. Ce s-a întîmplat,
se ştie: imperiul sovietic s-a destrămat, ţările din estul europei şi-au
recîştigat libertatea şi demnitatea. Măcar unele dintre ele pentru că după 25
de ani, Rusia dă semne de nervozitate şi încearcă să-şi reimpună punctul de
vedere. România unde e? şi ce vrea? Chiar dacă apartenenţa la NATO şi la UE ar
putea constitui un mediu prielnic democraţiei, poporul nostalgic învinge la
urne poporul care vrea altceva.
Dar noi ne
continuăm netulburaţi viaţa, şi călătoria...
