Discretul nostru prim ministru

După ce s-a aflat unde a dispărut domnul Ponta în urma usturătoarei înfrîngeri din confruntarea cu domnul Iohannis pentru fotoliul de la Cotroceni, toată lumea s-a întrebat cînd va catadicsi să se reîntoarcă în ţară măcar, că la îndatoririle sale de prim ministru oricum nu se grăbeşte, numindu-i ca locţiitori pe generalul UNPR, domnul Oprea şi pe cine altul? domnul Dragnea.

Ei bine, misterul s-a elucidat:  “tipul de la Mediafax care e acreditat pe Guvern, Alexandru Moise, scrie pe fb: „Nişte surse de la Otopeni mi-au spus că Ponta a aterizat la 13,10, dupa ce a zburat cu Fly Dubai. El a fost scos de companie printr-un traseu special, lăturalnic, care este folosit de obicei pentru scoaterea urmăriţilor general care sunt aduşi cu cătuşe, de exemplu. Repatriaţii sub escortă acolo fac vama şi controlul actelor, nu pe traseul obişnuit, folosit de călători” :)))))”

Am citat de pe cotul FB al unui jurnalist cît se poate de serios, Mircea Marian.

Discreţie sau laşitate, e clar că domnul (încă) prim ministru nu mai are aplombul de altădată şi în loc să stea pe sticlă non stop rînjind la jurnalişti ca înainte de înfrîngere, acum se ascunde de ochii lumii ca un răufăcător de duzină.

Abia acum este limpede felicitarea trimisă de Simona Halep domnului Ponta, imediat după  ce Iohannis a fost declarat învingător: “Vă mulţumesc pentru amabila dv. felicitare pe care mi-aţi trimis-o în urma ocupării locului doi în clasamentul WTA. Acum ştiţi şi dumneavoastră cum este să fii pe locul doi.”

Uriaşă această micuţă machedoancă! J Uriaşă în demnitatea cu care luptă în arena tigreselor din tenisul de mare performanţă, uriaşă în modestie şi acum, uriaşă în doza de ironie fină de care a dat dovadă. Bravo, Simona Halep!

Cît despre locul doi ocupat de domnul prim ministru este numai temporar. Se aud voci din UDMR care ar îndemna la negocieri cu liberalii ceea ce ar duce la posibilitatea ca o moţiune de cenzură să treacă dar, ce-i şi mai important, se aud voci din PSD care cer congres pe 20 decembrie. E posibil ca domnul Ponta să petreacă acest Crăciun, într-o notă de dicreţie absolută. S-ar putea ca nici măcar el să nu ştie ce va face de Crăciun.

Dumnezeu este dreptaci

“Baltazar se dădu înapoi descumpănit, îşi făcu repede cruce, ca pentru a-l alunga pe ucigă-l-toaca, Ce spui părinte Bartolomeu Lourenco, unde s-a scris că Dumnezeu e ciung, Nimeni nu a scris, nu este scris, numai eu spun că Dumnezeu nu are mîna stîngă, pentru că la dreapta Lui, lîngă mîna Lui dreaptă se aşează cei aleşi, nu se vorbeşte niciodată despre mîna stîngă a lui Dumnezeu, nici Sfintele Scripturi, nici Părinţii Bisericii, la stînga lui Dumnezeu nu se aşează nimeni, e golul, nimicul, absenţa, prin urmare Dumnezeu e ciung. Preotul respiră adînc şi încheie, De mîna stîngă.”

Fragment din Memorialul mînăstirii / Jose Saramago / Polirom.

Sau cum a spus Petre Ţuţea: „cu stînga nici cruce nu poţi să-ţi faci, dar să conduci o ţară!”

Îndrăznesc să-i contrazic pe amîndoi. Îndrăznesc să-i contrazic pentru că nici unul nici altul nu se referă la Dumnezeu aşa cum ar trebui să se refere: Creator Absolut care n-are nici chip, nici nume, nici trup deşi, oamenii şi-L revendică pe Dumnezeu ca fiind asemenea lor. Nu Dumnezeu este asemenea oamenilor ci, oamenii au primit prin graţia lui Dumnezeu, o făptură asemenea Lui.

Făptură!  NU altceva! Oamenii au primit, cît de mulţi dintre ei au primit cu adevărat, dacă nu cumva chiar toţi, numai o „făptură” în care Dumnezeu este prezent, chiar dacă nu toţi oamenii sînt capabili să priceapă „lucrarea” lui Dumnezeu. Şi nici esenţa Sa!

În cartea lui Saramago, Dumnezeu NU este prezent decît prin lucrarea oamenilor: regii construiesc mînăstiri (nu mănăstiri) sperînd ca lucrarea lor să fie pe placul Domnului Dumnezeu , iar oamenii care doresc să se înalţe către cer, construiesc maşini de zburat după puterile lor. Fiecare după posibilităţi, desigur! Fiecare cu calea sa!

E limpede că rolul părintelui Bartolomeu Lourenco este definitoriu în acest superb efort.

După ce-a învăţat tot ce se poate şti la nivel uman despre Dumnezeu, a inventat o maşină de zburat, maşinărie denumită pe scurt, Păsăroiul. Şi a construit această maşină de zburat către cer, cu ajutorul a doi oameni: Blimunda şi Baltazar.

Blimunda este o fecioară de 19 ani – lucru aproape incredibil pentru anii 1700 (ca şi acum) – iar Baltazar este un oştean care şi-a pierdut mîna stîngă într-un război inutil, în slujba regelui, la nici măcar 25 de ani.

Să nu uităm că pe vremea aceea, Inchiziţia veghea neobosită. Chiar mama Blimundei fusese pedepsită de Sfînta Inchiziţie deşi, părintele Laurenco era prieten cu ea. Singura favoare a fost că mama Blimundei a scăpat numai cu deportarea pentru că, părintele Laurenco era un prieten apropiat al regelui.

În cartea lui Saramago, efortul de a construi o cale către cer, este paralel. În timp ce regele se foloseşte de toţi supuşii săi prin impilare, părintele Laurenco se foloseşte numai de doi oameni înzestraţi cu puterea de a fi utili numai cu preţul sacrificiului suprem.

Rezultatul este previzibil: Păsăroiul va zbura către cer dar, consecinţele nu vor întîrzia să apară: părintele Laurenco va muri uitat de toată lumea, Baltazar va fi în cele din urmă sacrificat pe unul dinre nenumăratele ruguri ale Sfintei Inchiziţii, iar Blimunda va asista neputincioasă la martiriul inutil al lui Baltazar.

Bine spunea filosoful Ţuţea: cu stînga nici măcar cruce nu poţi să-ţi faci! Şi totuşi îl contrazic: ţara este condusă în continuare, de stîngaci! De stîngacii cărora le lipseşte mîna stîngă. Baltazari care n-au nimic, sfînt! : pontacii.

Pendulez

Deşi politica îmi mănîncă încă destulă vreme, reuşesc să mă mai întorc şi la lecturile mele cotidiene. Numai că, am pierdut ceva: nu mai reuşesc să mă mai mobilizez şi să le relatez. Sau măcar, să le semnalez. De prea multă vreme...

Anul acesta este primul în care abia ajuns la Bookfest, prin vară,  am simţit nevoia să plec de îndată de acolo... iar la Gaudeamus, n-am ajuns deloc...  Nu intru în amănunte.

M-am mulţumit să comand (ca de obicei) prin poştă de la Editura Polirom cîteva titluri de carte, titluri care erau de multă vreme pe lista mea de lecturi. Şi voi face probabil săptămîna viitoare o incursiune la librăria Humanitas-Cişmigiu să mai cumpăr cîteva cărţi care mi-au deşteptat interesul. În fine.

Nu mi-am propus deocamdată să citesc cartea domnului Iohannis, Pas cu pas. Aştept să văd cum va evolua noul preşedinte ales, Klaus Iohannnis, pas cu pas, după ce va fi instalat în funcţie şi abia după aceea voi citi cartea sa, pentru a vedea – dacă voi avea ceva de văzut – cum se împacă viaţa literaturizată de domnul Iohannis cu viaţa reală.

Tare sînt curios! Sînt curios mai ales să văd dacă noul preşedinte chiar va face ceea ce aşteaptă oamenii care l-au votat în număr covîrşitor, de la el. Un sentiment indefinit mă face să cred ca da, Iohannis va încerca să-şi impună programul politic anunţat – pe scurt – în campania electorală. Rămîne numai de văzut ce forţe politice îl sprijină.

Bon. De ce-am spus că pendulez? Pendulez pentru că în modul meu naiv de a vedea evoluţia situaţiei politice, înclin să cred ca da, începînd cu data de 16 noiembrie 2014, în România,  paradigma modului osificat în care s-a făcut politica internă, va fi schimbată definitiv! Şi totuşi... Dacă dezamăgirea cînd ne-am pus speranţele în domnul Emil Constantinescu, se va repeta? 

Iresponsabilul vesel

Nu-s eu mare fan al lui Ion Cristoiu dar, cu acest apelativ chiar a nimerit ţinta! Exact aşa se comportă VV Ponta acum după alegerile pe care le-a pierdut în mod usturător, aşa se comporta şi  înainte de alegeri: veşnic minţind oricînd despre orice cu un rînjet sfidător lipit permanent pe figură. Adică exact ca un iresponsabil vesel!

De o săptămînă VVP este dat dispărut. Împreună cu familia?, pentru că aşa spusese, că vrea să petreacă mai mult timp în familie. Ei, aş! Abia acum s-a aflat că iresponasabilul vesel pierde timpul prin barurile deocheate din Dubai, împreună cu Ghiţă-Asesoft-tv. Bine bine dar familia? Pare-se că Daciana este la Viena. Nu ştiu cu cine şi nici nu mă interesează.

Ce mă indispune nu este că iresponsabilul vesel chefuieşte împreună cu Ghiţă. Mă indignează faptul că acest ins, încă prim ministru al guvernului României, îşi permite să chefuiască în cele mai scumpe baruri în timp ce România nu are buget, ţara se află în recesiune economică iar iarna bate la uşă anunţînd vremuri grele.

Cred că atunci cînd se va întoarce în ţară, iresponsabilul vesel va  fi straşnic muştruluit chiar de către ciracii săi de aşa natură încît, să-i dispară cheful de a mai rînji. Şi cred că acţiunea doamnei Monica Macovei nu va putea fi amînată sine die. Doamna Monica Macovei a depus plîngere penală pentru împiedicarea românilor din diaspora de a vota, pe numele domnilor Ponta, Corlăţean şi Meleşcanu, plus preşedinţii secţiilor de votare din străinătate unde românilor li s-a furat dreptul de a vota. Doamne ajută!

Mai e mult pînă departe

Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Victoria lui Klaus Iohannis nu înseamnă nimic mai mult decît începutul unui drum lung şi greu către statul democratic pe care ni-l dorim. Dacă DNA lucrează la turaţie maximă, DIICOT tocmai s-a curăţat la vîrf de o şefă coruptă iar ÎCCJ îşi face datoria cu brio, activitatea Procurorului General încă lasă de dorit şi mai sînt destule instanţe de judecată în care dreptatea se împarte pe ochi frumoşi.

De asemenea, mai sînt destule instituţii ale statului care trebuiesc îndreptate urgent. CNA şi Avocatul Poporului de exemplu pentru început, apoi INS.

CNA trebuie scos de urgenţă din starea de stază în care se complace şi adus în starea în care să intervină urgent pentru a stopa derapajele uriaşe produse în mass media, derapaje care au făcut posibilă intaurarea unei terori mediatice fără precedent în lume.

Actualul Avocat al Poporului trebuie demis fără întîrziere pentru incompetenţă şi pentru rea credinţă.

INS trebuie readus sub autoritatea unui profesionist care să nu mai măsluiască cifrele pentru a fi pe placul unui guvern profund corupt şi incompetent pe deasupra.

De asemenea trebuie intervenit urgent la ANRP, instituţia care a făcut posibile fraude de miliarde de euro. Mafia retrocedărilor trebuie destructurată urgent!

Rămîne de văzut numai dacă noul preşedinte ales, Klaus Iohannis, va avea atît determinarea pentru a genera aceste schimbări  de profunzime dar şi sprijinul politic necesar pentru a le putea duce la îndeplinre.

Nu ştiu în ce măsură se poate bizui pe partidul care l-a propus, adică (noul) PNL. S-au înghesuit la ceremonia de învestitură în spatele domnului Iohannis destule figuri sumbre ale politicii dîmboviţene, figuri care ar fi de preferat să iasă din prim planul scenei politice, nu să fie propulsate în cine mai ştie ce funcţii.

Dacă aceste lucruri nu vor fi începute cît se poate de repede, victoria lui Iohannis nu va reprezenta altceva decît înfrîngerea lui Ponta şi nimic mai mult. Dacă rămîne „aceeaşi Mărie-Românie dar cu altă pălărie”, n-am făcut NIMIC!

Invitaţie la luciditate

CCR a validat astăzi candidatura domnului K. Iohannis. Cu alte cuvinte este limpede că avem preşedinte ales, preşedinte care va începe să-şi exercite atribuţiile peste exact o lună de zile.

Pînă atunci preşedintele în exerciţiu, domnul Traian Băsescu a spus că va folosi acest timp pentru a-l pune la curent pe domnul Iohannis cu toate dosarele politice care depind de preşedinţie şi cu toate dosarele în care preşedintele deşi nu are atribuţii, este informat pentru a face solicitări îndreptăţite către instituţiile statului care au competenţă pe diversele probleme conţinute în aceste dosare.

În acest moment, preocuparea majoră pe care o are domnul preşedinte ales, domnul Iohannis, este să-şi alcătuiască o echipă de consilieri. Sigur că vor fi destui politruci care vor încerca să plaseze în anturajul noului preşedinte diverşi inşi care să le reprezinte interesele. Deja circulă „pe surse” diverse nume.

Invitaţia mea la luciditate se referă exclusiv la un fapt simplu: timp de treizeci de zile vom fi supuşi la diverse manipulări/dezinformări în ceea ce priveşte echipa de consilieri a domnului Iohannis.

Personal, n-am de gînd să mă las amăgit de numele vehiculate, acum. Abia peste ceva mai mult de trei săptămîni de zile vom şti cu acurateţe, cine vor fi aceştia. Pînă atunci, propun să ne menţinem cumpătul şi să nu ne lăsăm pradă diversioniştilor.

Cu atît mai mult cu cît mie – cel puţin – mi se pare limpede că paradigma de guvernare se va schimba definitiv atît la nivel de guvern cît şi la nivel prezidenţial.

Lupta continuă! J 

Tragedie după tragedie

Aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de tragedia petrecută în Munţii Apuseni în urmă cu un an de zile cînd un avion pilotat de Adrian Iovan s-a prăbuşit. Avionul acela transporta o achipă de medici care se deplasa pentru a preleva organe necesare unui transplant.

Nici pînă acum n-a fost elucidată acea tragedie. Nici din ce pricină s-a prăbuşit avionul, nici din ce motiv autorităţile n-au reuşit să repereze epava după ore în şir de căutare. Au fost din fericire supravieţuitori dar aceştia, au fost salvaţi de localnici, nu de autorităţi!

Nici acum n-a fost terminată ancheta tragediei deşi timp a trecut destul. Şeful comisiei de anchetă a acuzat presiuni de la şefii săi. De ce? Cine poate şti? Mafia transplanturilor?

Posibil. Problema rămîne încă deschisă aşa cum fără rezolvare au rămas şi alte prăbuşiri ale unor aeronave militare. Astăzi, tragedia s-a repetat. Un elicopter militar cu 10 persoane la bord s-a prăbuşit. Opt morţi şi doi grav răniţi. Motivul? Urmează să-l aflăm.

Pînă aflăm motivul prăbuşirii acestui elicopter, poate ar trebui să întrebăm guvernul cum de a avut bani pentru tot felul de pomeni electorale dar, bani pentru înzestrarea armatei nu găseşte nicidecum deşi, prin tratatul de apartenenţă la NATO suntem obligaţi să asigurăm Armatei Române echipamentele necesare.

Poate ar trebui să întrebăm guvernul şi de ce unele categorii de pensionari de lux au pensii absolut indecente în raport cu alte categorii. De ce un militar sau un poliţist oarecare are / au o pensie de cîteva ori mai mare decît un chirurg eminent sau decît un dascăl dedicat nobilei sale meserii? Chiar ar trebui elucidate acest aspect

Va reuşi această tragedie să tragă un semnal de alarmă? Va înţelege guvernul în sfîrşit că aşa nu se mai poate? Dacă după dezastrul de la recentele alegeri prezidenţiale lumea s-a mobilizat şi arătă că le pasă,  mai este nevoie şi de alte tragedii ca să înţeleagă guvernul că Armata are prioritate mai ales în complicate situaţie geo – politică de la graniţele noastre? Cîţi oameni trebuie să mai moară pentru a opri pomana pentru cei care o obţin doar în scop electoral şi pentru a îndruma sumele necerare educaţiei, sănătăţii şi apărării?

Cum este posibil ca nici măcar acum, copiii din primele două clase de şcoală să nu aibă manuale? Nici măcar în timpul războiului nu s-a petrecut o astfel de grozăvie!

21 noiembrie. Amestecate

Ieri a fost reţinută şefa DIICOT, Alina Bica. Pe cît de îngrijorător este faptul că şefa acestei instituţii s-a implicat în fapte de corupţie, pe atît de îmbucurător este faptul că există destui oameni în sistem care n-au depus armele în faţa acestui veritabil duşman al statului democratic, adică exact corupţia la nivelurile cele mai înalte din instituţiile statului! Cum se ştie de multă vreme că acest flagel este transpartinic nu mai miră pe nimeni nici că Alina Bica a fost propusă în funcţie de VV Ponta şi nici că această doamnă este prietenă apropiată cu altă doamnă a politicii din România, doamnă care a divorţat de domnul Cocoş tocmai la timp! Aţi ghicit, este vorba despre speranţa politică a preşedintelui Băsescu, doamna Udrea. Să trecem mai departe.

Dacă tot am vorbit despre preşedinte, trebuie remarcat faptul că astăzi CCR a validat candidatura domnul Iohannis, ceremonie la care a participat cum era firesc şi domnul Băsescu. N-am urmărit ceremonia dar am înţeles de pe FB că a fost o atmosferă cu adevărat civilizată. Deci se poate!

Dacă vă mai amintiţi de fostul europarlamentar Adrian Severin, cel trimis în judecată (cam cu încetinitorul) pentru trafic de influenţă în Parlamentul European, ei bine, acest tovărăşel tocmai a scos pe gură o prostie mai mare decît tot  partidul căreia îi aprţine: cică alegerea lui K. Iohannis ca preşedinte reprezintă nici mai mult nici mai puţin decît o lovitură de stat! Dacă n-aş fi sufocat de indignare, m-aş tăvăli pe jos de rîs. Foarte inspirată a fost remarca unui roman stability în Japonia, Marius Mistreţu: daaa, a fost lovitură de stat la coadă la secţiile de vot J

Gurile rele afirmă că atît Ponta cît şi Dragnea s-ar fi suspendat din funcţii iar partidul ar fi fost preluat pînă la viitorul congres, de tătuca Iliescu. Adevărat sau nu, e limpede că în PSD a intrat dihonia, deruta şi disperarea. Dacă au pierdut Bucureştiul, adio primării, adio bani şi adio speranţe la următoarele alegeri parlamentare. Ar cam fi timpul ca acest partid infestat cu infractori să cam dispară în plan secund că a făcut destul rău în ultimii 25 de ani!  

Tot pe surse circulă un zvon potrivit căruia România va fi drastic sancţionată pentru harababura de la recentele alegeri prezidenţiale. Se spune că s-ar putea merge pînă la anularea fondurilor de coeziune. Ce-ar mai fi de spus? Mulţumim PSD şi celor peste cinci milioane de votanţi ai acestui partid toxic.

Ca să na mai luminăm puţin, îi anunţ pe cei ineresaţi că a început un turneu de snooker care poate fi văzut de cunoscători şi nu numai pe Eurosport.

Şi nu uitaţi că astăzi prăznuim Vovidenia! Cei interesaţi pot citi despre această sărbătoare  pe portalul Creştin Ortodox Să prăznuiţi bine! J  

Ciririp cirip cip cip

Era pe vremuri o melodie cu un astfel de refren. Melodie cîntată de Ion Dolănescu, dacă nu mă înşel. Recunosc spăşit că îmi plăcea această melodie mai ales la unele petreceri care se lăsau cu băută zdravănă cu lăutari. J

Dar nu despre această melodie şi nu despre vreo petrecere cu lăutari vorbesc acum. Acum vorbesc despre sensul pe care îl dau puşcăriaşii cuvîntului argotic, „ciripitor”. Lesne de înţeles că ciripitor înseamnă tot în limbaj (semi) argotic, turnător. Nu turnătorul de la vreun furnal J ci, delatorul, pîrîciosul, veriga slabă a lanţului infracţional care de obicei marginalizat fiind, se răzbuna pe „barosani” dîndu-i „în gît” adică, ciripindu-i. Sigur că de cele mai multe ori, ciripitorul îşi păstra astfel, libertatea sa de mărunt infractor ca expresie a instinctului de supravieţuire. Libertate acordată lor, de anchetatorii care urmăreau de fapt, piesele principale ale lanţului infracţional.

Nimic nou sub soare. Metoda asta este aplicată peste tot în lume, de toate sistemele de combatere  a fraudelor la toate nivelurile imaginabile şi pentru toate reţelele de crimă organizată de la cele mai mari pînă la cele mai mici; nu intru în amănunte ci, intru direct în subiect: malaxorul DNA funcţionează la turaţie maximă!

Am văzut astăzi o scurtă declaraţie de presă a doamnei Codruţa Kovesi. Foarte concentrat, această admirabilă doamnă a dat un semnal puternic: avem peste 4800 de dosare în lucru şi atîta vreme cît vom fi lăsaţi să ne facem treaba, o vom face! A mai spus doamna Codruţa şi un lucru esenţial: din ce în ce mai mulţi cetăţeni sunt dispuşi să depună mărturie ( cirip J ) despre cauzele de corupţie pe care le cunosc pentru că oamenii şi-au depăşit complexul de teamă. Aci este esenţa problemei: NU se mai menţine practica prin care românii ştiau că dacă „o mînă spală pe alta şi amîndouă spală obrazul”, practica muşamalizării prin „omerta”, urma scapă turma!

Zăvîrşi cu această adevărată plagă! Vă mai amintiţi ce spunea domnul Ponta înainte de campania electorală? Citez din memorie: dacă pierdem la alegerile prezidenţiale, scapă cine poate. Ei bine, nu prea mai scapă nimeni! Nici măcar domnia sa.

Aşa  că, ciririp cirip cip cip! Şi mai cade cîte un corupt...

Nori negri peste corlăţani

Recolta evenimentelor zilei de astăzi (pînă la amiază)

- un şparlamentar reţinut şi alţi trei propuşi pentru arestare

- anchetă pentru votul din diaspora

- se cere reluarea votului pentru ridicarea imunitatii in cazurile Vosganian, Chitoiu, Borbely, Vlad Cosma si Ion Stan

- vanghelie nu poate justifica 280 000 de euro; săraaaacul! J

- nesimţirea ţapului umilică: a organizat o ceremonie pentru celebrarea a 25 de ani de la căderea comunismului la care participă 12 foşti sefi de stat; preşedintele Băsescu n-a fost invitat.

Mi se pare că problema cu votul merită ceva mai multă atenţie. Pentru că. Scandalul iscat pentru împiedicarea românilor din diaspora să voteze a luat amploare. După ce un înalt oficial european a luat poziţie ( amănunte AICI ), procurorul Tiberiu Nuţu (poreclit nupu) şeful Parchetului General a dispus o anchetă în REM (a faptei nu a făptuitorilor). Se pare că de data asta muşamalizarea tipic românească nu va mai merge. Vor fi traşi la răspundere cei care cu bună ştiinţă i-au împiedicat pe români să voteze în străinătate. Şi nu mai merge placa aia veche şi tocită cu ţapii ispăşitori de tipul grăjdan. De data asta vor fi traşi la răspundere cei cu rang ceva mai înalt. Şi cum ambasadorii din ţările unde votul a fost organizat în mod defectuos au arătat limpede că cererile lor de suplimentare a secţiilor de votare au fost respinse, răspunderea va cădea pe umerii noului tip de ţap ispăşitor: corlăţeanul; la această categorie va intra cred şi Meleşcanu. Şi cum preşedinta ÎCCJ doamna Lidia Stanciu a spus răspicat că guvernul putea da ordonanţă de urgenţă pentru suplimentarea secţiilor de vot în limite legale, nici Ponta nu cred că se simte tocmai în siguranţă. Subiectul este amplu exemplificat pe Politeia

Un lucru este cert: ziua de 16 noiembrie 2014 va marca un punct de reper în istoria României: trezirea conştiinţei civice în rîndul tinerilor care n-au trăit mizeria morală antedecembristă, tineri care au văzut lumea civilizată şi nu mai acceptă jugul comuniştilor vopsiţi în culorile democraţiei. Odată ce votul prin corespondenţă va fi legalizat iar votul după „metoda dragnea” va fi aspru pedepsit, există premizele ca această ţară prea îndelung călcată în picioare de politruci să-şi recapete demnitatea. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Poveste simplă

S-a oprit în faţa mea. Nu mă mai ştiţi? Privesc atent figura rubicondă care mă scrutează prin lentilele unor ochelari de marcă prin care privirea sa pătrunzătoare mă ţintuieşte onest, drept în ochii mei – verzi niciodată să nu-i crezi – privire care ţîşneşte cu bonomie vag amuzată, privire subliniată de un zîmbet înflorit pe figura sa luminoasă. Preţ de cîteva secunde încerc să-mi scanez memoria privind fugitiv la doamna aceasta îmbrăcată frumos cu lucruri nu prea scumpe dar de bună calitate. Ar trebui să o ştiu? mă întreb contrariat.

Îmi sesizează nesiguranţa şi în stil de mare doamnă, trece la următoarea întrebare: ai votat? Desigur că am votat, răspund imediat, deşi de data asta, îmi propusesem să las lucrurile să curgă fără aportul meu la urna de vot. Şi eu tot aşa, îmi spune doamna.

Chiar nu ştiu de unde să o iau. Chiar nu ştiu de ce ar trebui să o recunosc.

Am votat cu Iohannis, îmi spune cu un aer precipitat. De ce? întreb fără mare curiozitate, doar ca să mă aflu în treabă. Cum de ce? mă ţintuieşte doamna cu un aer vag acuzator! Cum de ce am votat cu Iohannis? Tu nu ai înţeles că Ponta este un pericol mortal?

Faptul că brusc mă tutuieşte, mă pune în alertă. Tiberiule, îmi zic acuzator, cum de ai uitat cine este această doamnă? Cum de te poţi refugia în spatele unei amnezii, nu vezi că această doamnă este animată de un spirit civic superior? Ba da, îmi răspund umil, ba da, văd.

Nu apuc să răspund şi doamna mă pune la curent, turuind, deşi nu cerusem acest lucru, cu  opţiunile sale politice: în primul tur de scrutin am votat cu Tăriceanu; domnul Antonescu este o dezamăgire pentru mine şi pentru prietenii mei; nu sînt de acord cu faptul că PDL s-a vărsat în PNL; cum să fiu de acord cu băsiştii?; doamna Ecaterina Andronescu este o victimă; nu Coposu a fost seniorul politicii româneşti ci, domnul Mircea Ionescu Quintus, care mai este; şi continuă dar, eu nu mai aud ce are de spus.

Mi-am amintit cine este această doamnă: am întîlnit-o la un parastas în anul 2012 (amănuntele nu-s importante, această persoană fiind reală). Această doamnă a căpătat brusc pentru mine, un contur definit: este purtătoarea de mesaj a/l societăţii civile urbane, societate păcălită de proiectul USL, proiect în care a crezut pentru că fiind cadru didactic, s-a trezit cu salariul amputat. Lucru pe care nimeni nu l-a putut ierta guvernării Boc deşi nimeni nu mai este dispus să-şi amintească de jaful făcut în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu.

Cum scurtul drum pe care l-am avut de parcurs împreună cu această doamnă s-a apropiat de sfîrşit, nu m-am putut împiedica să-i adresez şi eu, o întrebare: ***ela, (îmi amintisem între timp cum se numeşte această doamnă) mai ştii cum mă numesc eu? Nu! mi-a răspuns ***ela, nu! Şi atunci, de ce m-ai abordat? am întrebat cu ochii mei verzi, aţintiţi în frumoşii săi ochi căprui. Uite-aşa!  mi-a răspuns ***ela, uite-aşa! pentru că atunci, la parastas, ţine-ai cu Boc şi cu Băsescu.

Noi evenimente pe frontul politic

Dacă ieri deputaţii au respins cu o majoriotate covîrşitoare Legea amnistiei, astăzi senatorii au făcut un pas înapoi şi au admis cercetarea penală a abramburicăi şi a lui miki şpagă cu scoruri destul de strînse. Ca să nu fie acuzaţi că au devenit brusc prea etici, nici deputaţii nu s-au lăsat mai prejos şi au respins Legea votului prin corespondenţă iniţiată de Eugen Tomac, fostul preşedinte al PMP. Preşedintele Camerei, domnul Zgonea dînd lămuriri că săpămîna viitoare se va discuta Legea pentru alegerile parlamentare din 2016, iar abia peste cinci ani va veni rîndul legii pentru alegerile prezidenţiale.

Diasporenii nu se lasă păcăliţi prea uşor şi i-au trimis deja domnului Iohannis o scrisoare deschisă prin care i-au atras atenţia la modul serios că nimeni nu i-a semnat un cec în alb: va trebui să-şi ţină promisiunile. Deocamdată domnul Iohannis, pînă să fie instalat în funcţia de preşedinte al ţării mai are de rezolvat în PNL destule probleme: Vojganian care de bine că el a scăpat de urmărirea penală, tocmai o apăra pe doamna Cati; apoi să nu uităm de domnul Dobre, cel care a şi produs celebra expresie „grup infracţional organizat” în toiul loviturii de stat, cînd a demisionat de la Ministerul de interne „ca să nu intru în puşcărie la bătrîneţe.” Dacă s-ar încuviinţa cercetarea sa, multe am mai afla...

Oricum, la capitolul „faptele bune ale aleşilor noştri” avem de consemnat o răbufnire a unui senator PSD, care a afirmat că tot ce se întîmplă acum în Parlament nu este decît din vina presei care este avidă permanent de sînge. Da? Înseamnă că tot presa este de vină şi pentru că astăzi părintele FNI, domnul Vîntu, a fost eliberat din închisoare.

Exact acum am aflat că domnul preşedinte Băsescu va face o declaraţie de presă la ora 18,30. Voi reveni cu amănunte. AICI

Concediu pentru domnul Ponta

După ce-a muncit intens în campania electorală în vastul birou care este ţara, că biroul de prim ministru era prea strîmt pentru ambiţiile domniei sale, domnul Ponta se simte brusc epuizat şi a anunţat că-şi va lua un binemeritat concediu pînă luni. Pînă care luni? N-a anunţat. Nici nu este nevoie să anunţe pentru că electoratul l-a concediat pe domnul Ponta duminica recent trecută, iar stafful PSD n-a avut altceva de făcut decît să valideze această concediere. Nici măcar stafful PSD n-ar fi avut altceva de făcut după cea mai usturătoare înfrîngere a unui candidat la preşedinţie din partea celui mai mare partid din România. A patra înfrîngere în total în ultimii 25 de ani şi a treia înfrîngere consecutiv după cele două mandate de preşedinte ale domnului Traian Băsescu.

Deci, concediu pentru domnul prim ministru V. V. Ponta. Dacă ar fi să mă întrebe cineva pe mine, aş răspunde că acest concediu al domnului Ponta este definitiv din viaţa politică a României, sau, măcar!  pentru un deceniu. Cum experienţa pe care o am (avem) cu soarta politică a celor care-au pierdut alegerile prezidenţiale fiind propuşi şi intens! susţinuţi de PSD, înclin să cred că domnul Ponta tocmai a fost tras pe linie moartă la fel ca  Adrian Năstase - în mod dur - şi ceva mai soft, ca domnul Mircea Geoană.

Chiar şi domnul Iliescu a recunoscut – indirect – că nu prea mai contează în calculele PSD, atunci cînd întrebat fiind dacă va fi invitat la şedinţa de analiză a acestor alegeri, a răspuns: SPER! În definitiv, sînt preşedintele de onoare al PSD.

Va fi sau nu invitat, în PSD au răbufnit vechile adversităţi: primarul sectorului trei, domnul Negoiţă a cerut ieşirea de la guvernare (citeşte oprirea influenţei lui Ghiţă în partid), primarul sectorului cinci, Marian Vanghelie, a cerut măsuri drastice împotriva corupţilor (să nu te bufnească rîsul?) Dan Şova a cerut demisia lui Dragnea iar senatorul Şerban Nicolae a cerut capul domnului Ilie Sîrbu – tata socru dacă nu ştiţi – şi al domnului Ioan Rus, adică exact omul care ar fi trebuit să asigure victoria PSD în ardeal.

Dar. După ce azi s-a luat hotărîrea în Parlament ca toţi penalii să fie lăsaţi pradă justiţiei, s-a cam pus batista pe ţambal şi toţi înfierbîntaţii au făcut pasul înapoi pînă la noi regrupări.

Pînă atunci, concediu pentru domnul Ponta. De fapt, un palid controlle dammage. Retragerea în plan secund al înfumuratului şef nu va fi în măsură să stăvilească furia tinerilor care-au decis să iasă din neimplicare şi nici furia diasporenilor. Furia acestora va continua pînă cînd actuala clasă politică va înţelege că paradigma modului în care se face politică în România, s-a schimbat. Definitiv!

În definitiv, de la acest nou bazin electoral au venit voturile care-au decis victoria şi l-au făcut cîştigător, pe domnul Iohannis în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din binecuvîntata zi de 16 noiembrie 2014.

Apropo: ştiţi că 16 noiembrie este ziua de naştere a lui Andrei Mureşanu, creatorul versurilor imnului naţional? 

18 noiembrie 2014. Cronica zilei

A trebuit ca prim ministrul Ponta să piardă alegerile prezidenţiale ca să se mai ocupe şi de guvernare. Mai întîi a acceptat în grabă demisia lui Meleşcanu care ieri încă era de părere că a excelat la capitolul organizarea alegerilor în diaspora, apoi a cerut UDMR propunerea pentru  ocuparea fotoliului de ministru al culturii. Un lucru este limpede: i-a cam pierit cheful domnului Ponta să-şi mai lăţească rînjetul cît îi ziulica de lungă pe ecranele televizoarelor şi să mai inaugureze ceva, indiferent ce, fie şi un chioşc de ziare neaservite dictachiorului Băsescu. De fapt, cam toată lumea aşteaptă să vadă pe unde va scoate domnul Ponta cămaşa pomenilor promise în campania electorală, cînd va prezenta bugetul pe 2015. Acolo-i durerea cea mai mare!

Şi tot în urma votului de duminică, partidele au trecut la curăţenia de (sfîrşit de) toamnă şi să se mai debaraseze de penali: PNL îi exclude din partid pe cei condamnaţi definitiv, deputaţii se mobilizează pentru a respinge în sfîrşit, Legea amnistiei. În PSD se cer capetele lui Ilie Sîrbu şi Ioan Rus, Cati Andronescu se ascunde cine ştie pe unde, dar  umblă zvonul că Ioan Adam va fi dat pradă procurorilor pentru a fi arestat, şamd. Cum orice minune ţine numai cîteva zile, să vedem cînd le-o pieri cheful de curăţenie pentru că se cam ştie: năravul din fire, n-are lecuire!

A ieşit la rampă şi preşedintele ales, K. Iohannis. Anunţă că ACL nu mei e, rămîne în vigoare numai noul PNL. Domnul viitor preşedinte are cereri ultimative pentru toată lumea: parlamentul trebuie să legifereze, premierul să guverneze, preşedintele în funcţie să se implice. ACL vrea să preia puterea dar, numai din 2015. Acest lucru mi se pare corect cel puţin din două motive: 1. actualul guvern trebuie să prezinte mai întîi bugetul pe 2015 şi 2. ACL trebuie să-şi revină din buimăceala victoriei şi să-şi negocieze atît o nouă majoritate în Parlament cît şi împărţirea tortului guvernării între beneficiarii noii puteri. Iohannis ameninţă cu excluderi traseiştii (primarii, etc). Aflat la stînga domnului Iohannis, domnul Blaga – groparul PDL – se bagă în seamă şi răspunde la unele întrebări ale jurnaliştilor, pentru că domnul Iohannis are alt program. Zap!

Ora 17. Tocmai s-a anunţat că deputaţii au respins Legea amnistiei cu 293 de voturi; un deputat s-a abţinut iar un rătăcit a votat împotrivă. WOW! Ce soi de pisică li s-o fi arătat aleşilor de-au devenit peste noapte atît de morali?

Gurile rele spun că dumincă seara, cel poreclit „pisicuţul” ar fi primit unul sau mai multe telefoane în care discuţia s-a purtat într-o limbă de circulaţie internaţională. Tot gurile rele afirmă că Jandarmeria era pregătită să reprime brutal manifestaţiile de protest ale tinerilor. Cine ştie adevărul? Cert este că domnul Ponta a ieşit pe sticlă şi a recunoscut victoria lui Iohannis. Apoi, lucrurile au intrat pe făgaşul firesc bine ştiut.

Alelei, voi ACeLei, geaba vă daţi paralei

Comedia alegerilor prezidenţiale a ajuns la un final neaşteptat: ACL nu se aştepta ca Iohannis să cîştige – Blaga ştie de ce – iar PSD plus sateliţii / aliaţii săi nu se aştepta ca Ponta să piardă aceste alegeri. Mai ales la această diferenţă inimaginabilă! Dar, acest lucru este deja consemnat şi parafat. Nimic nu se mai poate întîmpla cu excepţia faptului că azi, 18 noiembrie 2014, se judecă procesul de incompatibilitate în care este vorba despre Iohannis. N-am nici cea mai mică îndoială că acest proces va fi amînat pînă la calendele greceşti. E bine? E rău? Nu ştiu şi nici nu mă mai interesează acest lucru. Nu acum. Acum, dragi acelei, vă invit la un moment de reflecţie: NU voi aţi scos la vot milioanele de tineri care au votat în turul doi nu atît pro-Iohannis, cît mai ales, anti-Ponta! Aici este problema! Nu fac, evident, abstracţie nici de minunaţii români din diaspora. Nici ei nu au votat pro-Iohannis. Au votat anti-PSD. Despre asta este vorba. Numai că.

Aşa cum nici PSD n-a înţeles esenţa votului din 16 noiembrie, nici voi, aceleilor, nu pricepeţi ce vor aceşti tineri care au debalansat puternic aranjamentele de culise dintre partide. Aceşti tineri nu vor decît să vadă că actuala clasă politică total compromisă, va dispărea. Aceşti tineri care continuă manifestaţiile de protest împotriva guvernului nu s-au grăbit să-l felicite pe Iohannis. Aceşti tineri s-au dus să scandeze la sediul PSD împotriva acestui partid. Ştiu ei, de ce. Şi nu uitaţi dragi acelei că, atunci cînd aceşti tineri au trecut prin faţa sediului PNL-ACL-PDL, au strigat cu putere: nu vă bucuraţi, voi urmaţi!!! Alelei, dragi acelei, geaba vă daţi paralei! Nimeni n-a uitat că Ponta a ajuns la putere cu sprijinul vostru. Nimeni n-a uitat contribuţia voastră la lovitura de stat din 2012. Victoria lui Iohannis nu vi se datorează vouă şi aparatului vostru de politruci. Victoria anti-Ponta se datorează exclusiv tinerilor neimplicaţi politic, dar sătui de fesenisme şi bineînţeles, diasporei. Acest nou bazin electoral va salva România, nu voi, aceleilor! 

Noapte neverosimil de frumoasă

Cînd l-am auzit pe preşedintele Băsescu spunînd că va face tot posibilul care-i stă în putinţă ca VVP să nu fie ales ca nou preşedinte al României, am sperat că aşa va fi.

Apoi, am crezut că domnul preşedinte Băsescu vorbeşte în dodii.

Era limpede că domnul preşedinte Băsescu ştia lucruri pe care omul obişnuit, n-are de unde să le ştie: informaţiile venite de la serviciile speciale. Numai că astfel de informaţii sunt accesibile şi altor politicieni de vîrf, cum este (printre alţii) şi prim ministrul guvernului. Aşa că, am fost sceptic.

Nu mai e de multă vreme un secret bine păzit că „serviciile” se amestecă masiv în lupta politică, chiar dacă acest lucru este negat cu vehemenţă de şefii acestor servicii. Vă mai amintiţi ce-a spus Virgil Măgureanu, şeful SRI, în preajma alegerilor din anul 2006? „Dorim schimbarea” a spus domnul Virgil Măgureanu. Şi a fost ales, domnul Emil Constantinescu. Care domn a recunoscut în preajma anului 2000, mai ales după „episodul Costeşti” din anul 1999, că a fost învins de „servicii” şi s-a retras apoi, din cursa electorală pentru a face loc competiţiei dintre Vadim şi, cine altul? Iliescu. Previzibil, a cîştigat Iliescu.

În anul 2003, Constituţia a fost modificată. Domnul Năstase crezîndu-se cîştigător din start, a forţat referendumul prin care Constituţia putea fi adoptată de electorat de la o zi, la două zile. Miza a fost extinderea mandatului de preşedinte de la patru ani, la cinci şi decuplarea alegerilor parlamentare  de alegerile prezidenţiale. Mita oferită electoratului a fost atunci, dacă vă amintiţi, desfiinţarea serviciului militar obligatoriu. A cîştigat Traian Băsescu dar, asta-i altă temă de discuţie. Long story, să trecem, peste.  

Să revenim la noaptea asta neverosibil de frumoasă.

Pare-se că lupta dintre diversele facţiuni ale unor „servicii” a atins un punct culminant: înfrîngerea lui vvp la un scor concludent! în pofida zbaterilor meleşcanilor de rit vechi. Se pare că deşi preşedintele Băsescu părea învins de unele facţiuni ale unor „servicii” şi va asista neputincios la instalarea lui vvp ca nou preşedinte, alte facţiuni ale acestor sevicii au decis, altceva! Nu mă pricep, nu insist. Doar, zic.

De ce spun că această noapte a fost neverosibil de frumoasă? Simplu: pentru că NIMENI nu se poate pune în răspăr cu furia poporului deşteptat! NIMENI!

A cîştigat azi această luptă electorală, Iohannis. Pînă să fie instalat ca nou preşedinte al României, va mai curge un timp. Timp în care mă aştept ca această noapte neverosibil de frumoasă, să fie perturbată de ultimele accese de putere pe care funcţia de prim ministru i le mai conferă – sper că nu pentru prea multă vreme – domnului vvp.

16 noiembrie 2014 ora 20,13

Mai durează ceva mai puţin de o oră pînă vor fi date publicităţii exit poll-urile. Nu cred nici măcar o singură cifră, indiferent din partea cui vine. Pînă mîine dimineaţă suspansul se va menţine.

Spuneam cu ceva timp în urmă că dacă se vor prezenta la urne mai mult de 60 % dintre cetăţenii cu drept de vot, Ponta va pierde. La ora 19 prezenţa la vot a fost de peste 58 %. Probabil că acest procent va fi depăşit. Nu ştiu. Apoi.

Înţeleg că în ultimele ore s-a declanşat o luptă surdă între susţinătorii lui Ponta – printr-un turism electoral fără precedent pe de o parte, şi susţinătorii alegerilor corecte, pe de altă parte. Rezultatul? Vom vedea destul de curînd.

Ce vreau să spun acum? Vreau să spun că aceste alegeri mi-au lăsat un gust amar, indiferent care va fi rezultatul. Brucan a fost optimist cînd a afirmat că „stupid people” are nevoie de douăzeci de ani ca să înveţe democraţia. Ei bine, bătrînul bolşevic revopsit în democrat, s-a înşelat! „Stupid people” n-are nevoie de democraţie. Se mulţumeşte cu ceva mai puţin decît dreptul de a fi OM. Îi ajunge să fie redus la nevoia primară de supravieţuire cu orice preţ. Preţ absurd. Preţ ridicol. Preţul renunţării la calitatea de a fi OM în schimbul unui castron de linte.  

Se pare că scurtul timp de cînd România a fost invitată să facă parte din familia ţărilor democrate prin apartenenţa la UE şi la NATO n-a fost suficient pentru „stupid people” pentru a se deştepta.

Am văzut cu oroare cum întreaga lume civilizată priveşte cu stupefacţie cum românii din diaspora sunt împiedicaţi cu bună ştiinţă să voteze. Mulţumim diasporenilor! Dar. Problema este la noi, în ţară, nu la cei care au ales calea pribegiei pentru a se putea realiza. Văd cu amărăciune că acestor români le pasă mult mai mult de ţară decît le pasă celor rămaşi în ţară. Unii au stat din nou pe margine chibiţînd, alţii au ieşit la vot.

Mîhnirea mea este enormă pentru că cetăţenii României – din ţară – care au votat onest, aşteaptă cu sufletul la gură să vadă cine a înclinat balanţa: turiştii electorali, sau diaspora. AICI este problema!

Să ne înţelegem: am depăşit angoasa că Ponta va fi ales preşedinte. N-am avut prea mare încredere nici în Iohannis. Dar. Mă indispune pînă la greaţă că noul preşedinte va fi ales, dacă va fi ales, prin fraudă. Nici Hitler n-a măsluit alegerile, din cîte ştiu.

Atît pentru acum. Vor mai urma cîteva postări la temă şi apoi, mă voi reîntoarce la lecturile mele. Cărţile sunt prietenii tăcuţi care nu te trădează niciodată. 

Votarea continuă

După cum a anunţat BEC, prezenţa la vot a fost ceva mai ridicată astăzi la ora 11,00, adică  8,5 %, comparativ atît cu turul întîi din 2 nov = 7,2 %, cât şi cu turul doi de alegeri din 2009, adică 6,8 %. Să sperăm ca acest ritm să se menţină.

Aşa cum ne aşteptam cu toţii, diasporenii s-au aşezat la cozi imense cu speranţa de a putea vota. Autorităţile române conduse de actualul guvern au făcut tot posibilul ca votul românilor din străinătate să fie împiedicat prin toate mijloacele imaginabile: secţii de vot insuficiente, cabine de vot puţine în fiecare secţie, absenţa unor membri ai comisiilor.

Se pare că la Londra tuşul a fost diluat cu apă astfel încît atunci cînd buletinul de vot este îndoit, ştampila aplicată să se dubleze şi să anuleze votul.

La Paris, Meleşcanu le-a sugerat celor care stau la coadă că ar putea vota şi la cea mai apropiată secţie de votare, secţie aflată la mai bine de 280 de km. Cinism? Crasă nesimţire? Grobianism? Toate la un loc plus cea mai cruntă expresie a grăjdănismului* slugarnic.

În Italia cozile ating lungimi de peste un kilometru. Şi aşa mai departe.

Toate aceste lucruri pentru că actualul guvern venit la putere în urma unei lovituri de stat,  nu vrea să cedeze puterea pe cale democratică, pentru că diferenţa dintre democraţia autentică şi democraţia imaginată de pesedei este diferenţa dintre cămaşă şi cămaşa de forţă.

Chiar şi studenţii din campusurile universitare care fuseseră momiţi cu o minivacanţă au rămas în cămine şi au asaltat cabinele de vot.

Aşa că, dacă încă n-aţi votat, mai aveţi destul timp la dispoziţie pentru a putea vota cu speranţa că vom instala în funcţia de preşedinte un democrat autentic.

*grăjdan; ţap ispăşitor autoasumat.

A început!

La ora 20 a votat primul român, în Noua Zeelandă.  Nu redau mesajul său, din decenţă. Oricum, omul este tare înverşunat pe Ponta. 

Am aflat că la Munchen oamenii deja se aşează la coadă ca să fie siguri că vor vota. Reacţia ambasadei? A montat grilaje  de fier la ferestre şi a alertat poliţia. 

Circulă o informaţie gravissimă: membrii unui anume partid, acreditaţi în secţiile de vot din diaspora au primit ordin să nu se prezinte! Explicaţia? Numărul de ştampile disponibile este egal cu numărul membrilor din comisia fiecărei secţii de votare; dacă numărul membrilor nu este cel puţin egal cu trei, secţia de votare NU SE DESCHIDE!

Şi un amănunt: la o participare la vot de peste 60 % , frauda este imposibilă!

Ps. Vor urma şi alte postări la această temă deşi spusesem ieri că pînă luni, TAC!

Argument

„Decît să fiu mîrlan, prefer să pierd”! Aşa a răspuns domnul Iohannis la întrebarea pusă dumnealui, la o conferinţă de presă, azi.

Exact aici este miezul problemei: sînt românii pregătiţi să accepte normalitatea? Sînt românii pregătiţi să voteze un om care nu acceptă să se comporte suburban  numai pentru a cîştiga o competiţie (electorală) numai de dragul de a cîştiga?

Dacă pentru a cîştiga acest meci electoral, pare a spune domnul Iohannis, trebuie să  mă cobor în troaca de porci, mai bine nu cîştig! Subscriu fără rezerve. 

Independent de conferinţa de presă a domnului Iohannis, spre seară, au mai fost două conferinţe de presă: una a preşedintelui Băsescu şi una a lui „bă, Guevara” – Ponta, prim ministru al guvernului României. Dincolo de mesajul acestor două conferinţe de presă, mesaj ştiut şi ultra ştiut de electori, mesaj venit din partea acestor doi importanţi oameni de stat, ambii au anunţat că au postat pe FB - regina mediului virtual - două filmuleţe penibile. Două puştisme, dacă este să mă întrebaţi pe mine.

Aşa că trebuie să spun că sînt pe deplin de acord cu cele spuse de domnul Iohannis: decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!

Cred că a venit vremea să ne alegem conducătorii care dau dovadă de bun simţ elementar. Conducători care nu satisfac apetenţa de mizerie şi de can-can-URI ieftine, a gloatei. Conducători care să readucă România pe mult clamatul şi necesarul făgaş al bunului simţ.

Este domnul Iohannis acest tip de şef de stat? Nu vom şti decît dacă va fi  ales.

Deocamdată, ştim cu precizie cum a fost domnul preşedinte Băsescu şi ştim cum a fost ca PM, domnul Ponta.

Preşedintele Băsescu iese din scenă curînd, cu toate bunele şi cu toatele relele sale. Vom avea de ales noul preşedinte dintre domnul Ponta şi domnul Iohannis. Ce alegeţi?

Repet: decît să fiu mîrlan, prefer să pierd! Vor alege românii, un mîrlan?