14 noiembrie 2014

Ultima zi de campanie electorală. Ce-a fost de spus s-a spus, ce-a fost de făcut s-a făcut. Nu văd ce s-ar mai putea adăuga – semnificativ. Pare-se că zarurile sorţii au fost aruncate şi deşi par măsluite, vor decide. Pare-se că românii (?) vor decide duminică 16 noiembrie ce vor: un preşedinte ca Iohannis sau un preşedinte ca Ponta. Am încercat să ţin cît de cît un mini-jurnal al acestei campanii electorale – primul de pe acest blog – mai mult la sugestia unor amici din virtual, cu precădere din diaspora. Nu mai am nimic de adăugat.

Nu acum. Poate luni să mai spun ceva, după ce vom vedea rezultatele finale. Poate!

Pînă luni, am de gînd să mă relaxez în aceste zile de sfîrşit de săptămînă. Probabil că voi vizita Tîrgul de turism de la Romexpo. Probabil că voi merge la o crîşmioară liniştită să savurez împreună cu soţia mea ceva papa bun şi o sticlă de vin de soi. Poate voi face altceva sau poate nu voi face nimic aşteptînd să văd cum au căzut zarurile sorţii pentru România ŞI la aceste alegeri. Nu ştiu. Nu mai ştiu. În orice caz, îi îndemn pe toţi cititorii acestui modest blog să nu lipsească de la vot! Ultimul îndemn pe care îl fac la sfîrşitul acestei campanii este să citească – dacă vor – un excelent articol care îi poate lămuri despre profilul celor doi finalişti. AICI.

Să votaţi bine! J

Nimic nou în confruntare

Tocmai s-a încheiat cea de-a doua confruntare între finaliştii Ponta şi Iohannis. Practic, n-a mai rămas nimic de făcut sau de sperat: unul dintre aceşti doi candidaţi va fi următorul preşedinte al României pentru următorii cinci ani. Asta dacă nu cumva  reprezentanţii românilor de pretutindeni din comisia cu acest nume din Parlament, nu vor obţine anularea alegerilor pe motiv de gravă perturbare a posibilităţii românilor din diaspora de a vota. Slabe speranţe.

Spre deosebire de confruntarea de ieri, de data asta moderatoarea a controlat ceva mai bine emisiunea, în pofida nenumăratelor încercări ale lui Ponta de a prelua – ca ieri, în bună parte – controlul.

Din păcate nici în această confruntare n-a reieşit ce va face noul preşedinte în mandatul său. N-a fost discutată nicio problemă de politică externă deşi ar fi fost strict necesar. N-a fost prezentată nici măcar o singură idee strategică de dezvoltare în viitor a României. N-a reieşit nicicum din această dezbatere care este principalul obiectiv urmărit de preşedintele care va fi ales. Toată confruntarea s-a limitat la cîteva probleme interne care nu intră aproape deloc în atribuţiile preşedintelui: corupţii din partidul tău versus corupţii din partidul meu, imunităţile scandaloase ale parlamentarilor şi ale miniştrilor, pe scurt fleacuri care fac deliciul presei în fiecare zi. De fapt, probleme care sînt de competenţa Parlamentului.

Iohannis s-a prezentat astăzi ceva mai bine decît ieri. A venit înarmat cu date, cifre, statistici dar Ponta a avut abilitatea – ca şi ieri – de a-i tăia de fiecare dată discursul cu intervenţii la limita obrăzniciei şi a deturnat discuţia către vechea sa obsesie: Băsescu.

Nu ştiu dacă va mai fi vreo confruntare între cei doi. Mai degrabă nu pentru că eu nu prea văd rostul sau mai degrabă nu, pentru că stafful lui Ponta a descoperit că stafful lui Iohannis s-a organizat rapid şi a recuperat avansul deţinut de Ponta la capitolul comunicare. Deci, pericol!

Rămîne cum am mai spus: toată nădejdea rămîne în români: cu cît vor ieşi la vot mai mulţi, cu atît şansele lui Iohannis de a fi ales vor fi mai substanţiale. Vom vedea. 

Cartea preşedinţilor

Nu mă refer la excelenta CARTE cu acest titlu a jurnalistului Cristian Pătrăşconiu. N-are niciu-un rost să o evoc acum, cu numai cîteva zile înainte de cel de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României pentru următorii cinci ani. Ce rost ar avea să evoc o carte care va fi consultată în viitor numai de o mînă de istorici iar acum, în acest prezent nebun, a fost citită numai de o mînă de cititori, poate cîteva sute, poate cîteva mii? Această carte nu va influenţa în mod sigur votul final de duminică, vot la care vor participa cred, cîteva milioane de electori, peste zece milioane presupun, electori care în mare parte n-au auzit nici de această carte, nici despre ce este vorba: evocarea preşedinţilor României începînd cu  Nicolae Ceauşescu, primul politician care a asumat explicit, această funcţie.

Am de gînd să mă refer la cartea pe care o vom juca duminică, la marele pocher care se organizează pentru alegerea preşedintelui, din timp în timp. Au rămas în cursa electorală după cum bine se ştie, doi competitori: Ponta şi Iohannis. Ponta are avantajul de a fi prea bine cunoscut mai ales în ultimi trei ani de zile, Iohannis are dezavantajul de a nu se putea face cunoscut pe deplin electorilor, nici măcar acum. Mass media ştie de ce.

Depinde numai de noi, românii din ţară şi parţial din diaspora ce vom alege. 

Enumăr rapid: după Ceauşescu a venit Iliescu autoproclamat preşedinte pentru doi ani. Apoi, tot Iliescu pentru patru ani. A urmat Emil Constantinescu pentru încă patru ani de zile. L-am ales din nou pe Iliescu în anul 2000, pentru a-i bara drumul către preşedinţie lui Vadim Tudor, cel care după evenimentele de la Costeşti  din anul 1999, visa să intre în capitală călare pe un cal alb, în stil de mare voievod. Au trecut şi ultimii patru ani de preşedinţie Iliescu şi deşi se pregătea să fie preşedinte Adrian Năstase pentru cinci ani de zile – constituţia fusese modificată special pentru acest mandat – a venit în funcţia de şef al statului, Traian Băsescu. După primul mandat al preşedintelui Băsescu, PSD plănuise şi  pregătise candidatura unui diplomat – Micea Geoană. N-a fost să fie ales nici el şi după o noapte în care sondajele îl dădeau cîştigător a venit ziua în care a trebuit să se recunoască învins de Traian Băsescu la o diferenţă de vreo şapte zeci de mii de voturi, voturi venite din diaspora!

Cum se apropie de final şi mandatul final al preşedintelui Băsescu, avem de jucat iar, cartea pocherului electoral: ori Ponta, ori Iohannis. N-am de spus altceva, decît atît: mergeţi la vot! Mergeţi la vot dar, nu uitaţi un element esenţial: în ultimele şase luni de mandat, noul preşedinte al României va fi şi preşedintele Uniunii Europene!

Vedeţi ce carte jucaţi în acest pocher electoral în care sper să nu vă mai lăsaţi convinşi de un cacealmist dovedit a fi farseur, plagiator şi mincinos patologic!

Josnicie fără limite

Mituială de tot felul, campanie murdară, ameniţări făţişe, popi care îndeamnă lumea să voteze musai un creştin ortodox, mini vacanţe pentru studenţi, minciuni non stop proferate pe media, împiedicarea cu orice preţ a românilor din diaspora să voteze, turism electoral de dimensiuni inimaginabile, banere atot prezente, în fine, tot arsenalul imaginabil a fost folosit în această campanie ca şi în campaniile  din alţi ani.

Numai că astăzi s-a depăşit pragul patologicului: în curtea sediului ACL au fost aruncaţi saci plini cu găini care aveau în jurul gîtului benzi de hîrtie cu inscripţii denigratoare la adresa lui Iohannis! Unele dintre aceste găini au fost găsite moarte.

Chestia asta nu mai este humor, nici măcar macabru. Chestia asta este gravă dereglare mintală şi sună al dracului nu doar a morbid ci, de-a dreptul ameninţător. Astea-s metode folosite de KU KLUX KLAN şi de cei mai decăzuţi mafioţi ori lucrul acesta nu înseamnă decît că grupul infracţional organizat care a cucerit puterea printr-o lovitură de stat în 2012, simte că i se apropie funia de gît. Dar debarcarea lui Ponta şi a ciracilor săi nu poate fi realizată în mod democratic decît într-un singur mod: Ieşiţi la VOT! Dacă vă pasă nu mai staţi acasă! Nu pot ei frauda cît putem noi, vota!

Clerul şi politica

Mă abţin cît pot să vorbesc despre cler. Nu fac caz despre faptul că sînt botezat creştin ortodox - am şi certificat - dar, faptul că Biserica se amestecă grosolan în politică mă dezgustă profund.

Habar n-am dacă reprezentanţii altor culte se implică în actualele alegeri dar, ceea ce face BOR este un fapt profund anticreştin. Creştinismul înseamnă iubire, nu îndemn la dezbinare şi în nici-un caz creştinismul nu înseamnă ca prelaţii să-i îndemne pe credincioşi să voteze într-un anume fel. Politica trebuie separată DEFINITIV de libertatatea de conştiinţă.

Cred în ecumenism pentru că Dumnezeu este UNUL iar calea către EL este la îndemîna conştiinţei fiecăruia dintre noi pentru că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. Mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă credinţa tatălui meu, greco-catolicismul (uniaţii) n-ar fi fost interzisă de comunişti. Probabil că aş fi fost botezat greco catolic. Este acest lucru un păcat pe care trebuie să-l ispăşesc în viziunea BOR? Aş fi fost un cetăţean de categorie inferioară? Faptul de a nu fi fost creştin ortodox, m-ar fi descalificat în indiferent ce fel de la treburile cetăţii?

Doar întreb dar, fierb! Ce fel de prelaţi conduc acum, BOR?

Părerea mea, dacă mă întreabă cineva, este tranşantă : statul şi biserica trebuie să se ocupe fiecare de domeniul său, fără amestec şi fără intercondiţionalizare. Îmi însuşesc fără rezerve ideile lui T. Jefferson potrivit căruia “ drepturile noastre civile nu depind de convingerile noastre religioase mai mult decît de opiniile noastre în domeniul fizicii sau al geometriei”. Statul nu trebuie să susţina financiar biserica. Daca o biserică oricare ar fi ea, nu reuşeşte să trăiască din contribuţiile directe şi benevole, ale enoriaşilor săi, înseamnă că are urgent de  îndreptat ceva în interiorul său. Dacă preotul unei comunităţi nu-şi poate convinge enoriaşii de rostul bisericii, înseamnă că este un simplu funcţionar, care vine la slujbă pentru un salariu. Iar dacă acel salariu este plătit de stat este cu atît mai grav, pentru că oamenii aflaţi la putere, CORUP!

S-au deşteptat românii!

În urma valului de proteste ale românilor din străinătate, români care-au fost împiedicaţi cu brutalitate să voteze, a urmat un val de proteste ale românilor din ţară care au protestat  TOT pentru dreptul diasporenilor de a vota. Amintesc numai în treacăt că una dintre jurnalistele de la televiziunile de casă ale lui Ponta a afirmat nici mai mult nici mai puţin decît că, aceste manifestaţii – de la Cluj de exemplu – au fost organizate de agitatori de la Budapesta! O prostie imensă care  trădează deruta vuvuzelelor aservite puterii în faţa acestui val extraordinar de solidaritate. Am primit de la o amică din virtual, Odille, un mesaj care mi-a încălzit inima. Iată-l: Tibi, cred ca este pentru prima oara, dupa instaurarea comunismului in Romania, cind rominii din Romania se asociaza cu cei din diaspora, si nu-I mai percep ca pe niste tradatori/dusmani (desi s-a incercat din nou trezirea in rominii din Romania a acestui sentiment). Este o schimbare extraordinara!

Răspunsul meu a venit firesc: Odille, cred că bulgărele a plecat la vale şi nu mai poate fi oprit. Solidaritatea este singura armă care ne-a rămas în lupta cu bolşevicii lui ponta. Exact acum a anunţat că-l numeşte pe Meleşcanu ca ministru de externe şi a anunţat răspicat că nu se va mări numărul secţiilor de votare. Precis va ieşi un scandal internaţional uriaş, scandal care va fi cred, exact picătura care va face paharul să se reverse. Cred că oamenii vor ieşi în stradă în număr foarte mare! Altfel, e de rău!

Şi mi-am pus întrebarea: chiar s-au deşteptat românii? Cred că da! Guvernanţii au început să dea înapoi: prima mişcare a venit de la ministrul afacerilor externe care “şi-a depus mandatul”. Primul ministru a ieşit într-o conferinţă de presă şi a anunţat scurt că a acceptat demisia domnului Titus Corlăţean şi l-a propus ca înlocuitor, pe Meleşcanu. O parte dintre comentatorii de pe FB s-au grăbit să spună că preşedintele fie va amîna numirea, fie o va respinge. Ei bine, pe asta a şi mizat Ponta: să poată descărca întreaga vină a dezastruoasei organizări a alegerilor din diaspora, pe umerii preşedintelui. Ei bine, n-a ţinut! Asta dovedeşte că timpul scurt nu mai permite echipei de zgomote din spatele premierului să premediteze blestemăţii care să aibă efect.

Numai că dacă românii s-au deşteptat de-a binelea, ar trebui să încununeze acest splendid început de solidaritate cu diaspora şi să iasă la vot în număr atît de mare, încît fraudele imaginate de hoţii lui Dragnea să nu mai aibă efect. La vot!  

Ultima repriză

Peste exact o sptămînă, cam la această oră vom avea rezultatul final al scrutinului electoral pentru alegerea noului preşedinte al romanicăi. Va fi acest rezultat în favoarea românilor? Nu ştiu. Sper. Deocamdată văd că românii din diaspora sunt masiv şi deliberat împiedicaţi să voteze pentru că experienţa din anii trecuţi a dovedit că diaspora NU votează cu PSD. Vă amintiţi cred, episodul cu ţopăiala prostănacului, da?

Începînd de ieri românii de pretutindeni dar şi din ţară protestează vehement împotriva discriminării: accesul la vot este strict restricţionat pentru diasporeni în timp ce românii din ţară ori nu catadicsesc să voteze ( aproape jumătate, oare de ce?) ori votează multiplu prin metoda turismului electoral = un milion de români (din zece milioane!) au votat în localităţi care n-au nici măcar un singur obiectiv turistic.

Că guvernanţii – actuali dar şi din trecutul recent – n-au interes să le ofere românilor din diaspora posibilitatea de a se exprima, înţeleg. Parţial dar, înţeleg. Ce nu pot înţelege nicicum, este cum după 25 de ani de la căderea dictaturii lui ceauşescu mai sunt destui români care să se lase mobilizaţi întru apărarea unui guvern corupt  cum este guvernul Ponta. Asta, chiar nu pot înţelege!

Am văzut oripilat cum jandarmeria română  a intervenit brutal împotriva celor care manifestau pentru dreptul românilor de pretutindeni de a vota. La Braşov, în Bucureşti şi în alte locuri au fost mobilizate cete de măciucari care să le taie cheful protestatarilor. Jandarmii au brutalizat cu sălbăticie manifestanţii anti-Ponta şi au ignorat brutalitatea măciucarilor pro-Ponta. Primăriţa din Craiova, Olguţa Vasilescu ameninţă cu război civil. Delirerează în stil Vadim dar, intenţia se reţine!

Am văzut de asemeni cum televiziunile au ignorat în cea mai mare parte a timpului protestele celor care cereau în mod legitim, restabilirea dreptului deplin la vot al tuturor românilor care doresc să voteze. Abia după ce media din străinătate a prezentat pe larg aceste proteste, media autohtonă total asevită guvernării Ponta a catadicsit să prezinte – deformat – aceste proteste legitime. Ne reîntoarcem în anii 1990? Reînviem mineriadele?

Ultima  repriză a acestui scrutin electoral se va încheia peste o săptămînă.Va fi suficient acest timp pentru necesara clarificare? În această lume tulburată, se vor deştepta românii? Vom vedea!

Ps. Ministrul de externe, Titus Corlăţean, a anunţat că va trimite opt sute! de angajaţi ai MAE să supravegheze şi să eficientizeze procesul electoral. Serios? Îmi vine să zîmbesc. Nu cumva cei opt sute de amploaiaţi vor face tot posibilul ca procentajul lui Ponta să crească în diaspora de la 15 % la habar n-am cît? Poate 16 % ? 

O idee excelentă!

"Strategii ACL, hai sa iesim nitel din canoane.
Scop:
a. Sa dam o mana de ajutor romanilor din strainatate sa poata vota in conditii omenesti, punand presiune pe Corlatean sa mai deschida niste sectii de votare si sa organizeze ca lumea de asta data scrutinul.
b. Sa-i determinam pe romanii din strainatate sa mai faca odata efortul de a calatori cateva zeci, sau chiar sute de kilometri, pe cheltuiala lor, ca sa voteze. ( Pentru ca, nu-i asa, nici voi nu v-ati spetit promovand votul prin corespondentza. )
Mijloace:
1. Luati bilet de avion pentru sambata viitoare lui Klaus. Sa mearga in Germania ca sa voteze cu parintii lui. Sa vedm daca lui Corlatean o sa-i placa sa stea televiziunile cu el live cateva ore in sir pana-i vine randul la vot.
2. Domnul Basescu, e momentul sa-si plateasca datoria fata de romanii din Spania si Italia, ale caror voturi au inclinat balantza in 2009. Deci, Roma, Madrid, hai ca-i frumos...
3. Doamna Macovei, nu va e dor de Bruxelles? Duminica viitoare...
4. Doamna Udrea, v-am pus de-o parte Parisul. 
5. Toti europarlamentarii ACL sa-si aleaga locuri din Europa unde sa stea la coada cu "capsunarii". Poate le sterg de pe obraz palma data pe 2 noiembrie de guvernul incapabil Ponta. 
6. Parlamentarii pentru "strainatate", nu v-ati luat inca bilete de avion? Hai!"

Misu Jamie

Pamflet viral pe Face Book

"Mă înfioară această campanie electorală. Când ajung acasă, mă năvălesc informațiile șocante. Ultima mi-l arată pe Ponta citându-l pe Ion Rațiu, lăudându-se cu votul dat acestui Sir al României și, cel mai grav, comparându-se cu el. Câtă nerușinare, cât tupeu încap într-o singură ființă? Cât e de diliu plagiatorul ăsta? Băi, dilimache, mizerabile, tu nu ai dreptul să te folosești de emblemele pe care le avem noi gravate în inimi ca să îți atragi muște în jur! Tu ești un rahat produs de FSN, citeaz-o pe mă'ta mare, bunicuța Iliescu, președintele TĂU de onoare, nu al meu, nu al nostru. 
Cum îndrăznești să târăști în mizeria ta numele celui care astăzi mai moare o dată văzând ce faci? 
Aici vorbim despre cel care a înființat Uniunea Mondială a Românilor LIBERI - nu a celor speriați că își pierd locul de muncă dacă îndrăznesc să ți se împotrivească!
Omul ăsta s-a născut în inima Transilvaniei, nu îl confunda cu aplaudacii tăi din Teleorman!
Omul ăsta a avut norocul să evite comunismul ucigaș, și-a petrecut 50 de ani din viață la Londra, în exil, dar nu a uitat nicio zi că e român. Dacă i-ar fi fost dat să trăiască, probabil că la alegerile de acum ar fi stat la coadă la vot până când i s-ar fi trântit ușa în nas și ar fi fost gonit și umilit din fața secției, fără să apuce să atingă ștampila. 
Tu îl citezi? Lasă-mă pe mine să-l citez: "calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab". Asta spunea Ion Rațiu despre MINCINOȘI. Cum crezi că te-ar fi privit? Ca pe un om onest?
Mai vrei citate? Hai, Ponta, hai să vorbim în citate din Ion Rațiu.
"Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa!" Știi ce-ar fi presupus asta, nu?
Mai vrei citate din el? 
"Toată viața care mi-a mai rămas am s-o petrec încercând să pun în aplicare ceea ce am învățat despre democrație în anii petrecuți în exil."
Ce spui tu? Exact ce spunea Iliescu: numai cei care aparțin sistemului îl pot reforma, știu ei mai bine din interior cum să acționeze. Îi gonești pe toți, Occidentul e îngrozit de ce se întamplă aici și tu te folosești de imaginea unui gentleman veritabil, amăgindu-te și amăgindu-ne că îi semeni? 
Doamne Dumnezeule, drept cine ne iei, măscăriciule?!?
Pune-ți pe pagina FB-ului lozincile care te reprezintă!
Ia de-aici:
"Moarte intelectualilor!"
"Nu ne vindem țara!"
"PNL şi PNŢ / Să ne pupe-n FSN!" 
"Iliescu apare, soarele răsare!"
"Iliescu, te votăm, / Te votăm tot neamu’ / Ca să moară de necaz / Raţiu şi Câmpeanu!"
Din cauza acestor lozinci te detest azi pe tine și pe tot partidul tău vândut. Mișel. Plin de pușcăriabili. Hai sictir de-aici încă o dată! 
Bună seara."

Natalie Ester actriţă la Teatrul Evreiesc de Stat. 

Catindaţi, susţineri, confruntări

Firesc şi previzibil, dintre cei 14 candidaţi la ocuparea fotoliului de la Cotroceni, au rămas doi. Nicio surpriză: atît Ponta cît şi Iohannis erau creditaţi cu cele mai bune şanse de a merge mai departe. Ceilalţi competitori şi-au verificat pe viu adevăratul potenţial electoral de care dispun şi (aproape) nimic mai mult. Sau, ba da, mai este ceva: trocul cu susţinerea în turul doi de alegeri a candidaţilor care au obţinut procente semnificative, către unul dintre cei doi finalişti.

Chiar îmi vine să zîmbesc J Aşadar, Vadim, după ce-a luat cam 4% i-a dat cu tifla lui Funar care a rămas subunitar şi s-a grăbit să spună că-l sprijină pe Ponta! Aproape firesc nucleul dur de ultranaţionalişti care-au votat „sus patria jos mafia” s-a revoltat şi ce bobîrnace a luat Vadim de la susţinătorii care l-au votat, nu mă miră.

Apoi. Hunor a convocat sfatul înţelepţilor din UDMR şi după discuţii furtunoase a ieşit pe „sticlă” să anunţe că bla-bla, tocmai datorită sprijinului anunţat de Vadim el nu poate recomanda electoratului maghiar cu cine să voteze deşi Ponta s-a comportat corect în relaţia cu UDMR. Serios? Iar zîmbesc: electoratul maghiar i-ar fi dat cu tifla ca şi în alte alegeri; plus de asta, s-a mai demontat o gogoriţă: autonomia în numele căreia a candidat celălalt maghiar – îmi scapă iar, numele – a fost de asemeni, subunitară.

A venit rîndul lui Dan Senzaţionescu să anunţe sprijinul pentru Ponta. Aici nu mai zîmbesc ci, rîd de-a binelea: toţi cei vreo zece parlamentari care au rămas în „partidul poporului DD” i-au cam dat cu tifla J

Şi la urmă de tot, doamna Udrea a ieşit astăzi după consultări cu stafful minuscului partid PMP şi a anunţat ritos: nu susţine „votul anti” dar îi îndeamnă pe electorii care-au votat-o pe EA, adică votanţii EU, să voteze „anti Ponta”! Aici, chiar am izbucnit în hohote de rîs! J Fractura logică mi se pare evidentă şi nu-mi vine să cred că trebuie să insist.

Înainte de a merge la capitolul confruntări, cred că trebuie să remarc o diferenţă de atitudine a celor doi competitori rămaşi în cursa pentru alegerile pentru funcţia de şef al statului: Ponta se milogeşte nerefuzînd susţinerea oricui, Iohannis refuză orice troc pentru susţinere declarînd pe bună dreptate că el vrea să fie votat de cetăţeni, nu de politruci.

Booon. Am ajuns la confruntarea dintre cei doi candidaţi. Diferenţa de abordare este evidentă: în timp ce Ponta (şi echipa sa de campanie) încearcă să impună confruntarea finală pe terenul pregătit cu grijă în decursul anilor - a3 - , domnul Iohannis propune ca această confruntare să se desfăşoare – ca şi pînă acum – pe un teren neutru. Ce şi cum va fi, vom mai vedea. Cert este că ambele echipe de campanie se tem de o confruntare finală. Lecţia Geoană care a fost dărîmat – deşi era favorit – de SPA-ul lui Vîntu, îi bîntuie pe toţi. Sînt sigur că vom mai avea parte de surprize pînă la desemnarea cîştigătorului. Voi, ce credeţi?

Prima zi de campanie adevarata!

Redactat de @Clemy
Cred ca joi, 6 noiembrie, a fost prima zi a adevaratei campanii electorale pentru presedintia Romaniei. In primul rand, turismul electoral a fost dovedit inca odata. Daca la referendumul pentru demiterea presedintelui Basescu din 2012 numarul mare de votanti pe listele suplimentare a fost explicat prin faptul ca avusesera loc nunti, cu ocazia primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, primarii unor comune uitate de Dumnezeu au pus acelasi turism electoral pe seama Sambetei mortilor, daca e sa dam crezare cuvintelor primaritei din comuna Dragu din judetul Salaj. Ca si la referendumul de demitere, judetele cu cel mai mare numar de “turisti” au fost Dolj, Teleroman, Gorj si Calarasi, care au fost urmate de Valcea, Salaj si Mehedinti. Cu alte cuvinte, sudul Munteniei, a devenit mai important ca bazin electoral “alternativ” pentru PSD decat Moldova profunda. Sau ca sa spunem lucrurilor pe nume, PSD s-a pretat la furturi electorale masive in fiefurile baronilor care il sprijina activ pe Victor Ponta.
Citeşte mai departe pe POLITEIA 

Trece şi asta

Privind la harta politică a României, hartă rezultată în urma recentului scrutin electoral, se vede cu mare uşurinţă că „albastrul” reprezentat de alegătorii care l-au votat pe Iohannis este situat în vestul ţării, adică regiunea denumită în mod generic Ardeal, iar „roşul” reprezentat de alegătorii lui Ponta domină copios restul teritoriului ţării. Spunea Constantin Noica într-un eseu intitulat „Ardealul în spiritualitatea românească”*:

„S-ar putea scrie o pagină neasemuit de adîncă asupra neamului nostru, pagină al cărei titlu să fie: Somnul în istoria românească. Nu sunt multe neamurile care să fi fost atît de aproape – în rău sau în bine – de odihna cea mare şi nefiinţă. Fără să vrem, de cele mai multe ori fără să vrem, noi am trecut prin toate modurile somnului, de la marea letargie naţională în care-am trăit veacuri de-a rîndul pînă să căpătăm conştiinţa de neam şi pînă la adormirea celor buni din mijlocul nostru. Somnul ne-a mîntuit, adîncindu-ne în noi înşine; dar somnul ne-a şi paralizat, păstrîndu-ne prea mult în noi înşine. Iar în această viaţă naţională, din fericire dar şi din nefericire amorţită de somn, Ardealul a reprezentat starea noastră de veghe; iată, în două cuvinte, rolul pe care i-l descifrăm în spiritualitatea românească”. Numai că, „Ştim cu toţii că nu în jurul Ardealului ne-am închegat noi ca stat naţional, ci că Ardealul e cel care s-a alipit ţărilor româneşti”, mai spunea marele filosof Constantin Noica.

Numai că ne-am cam obişnuit ca neam cu starea de letargie, cu somnul cel de moarte. Ne-am cam obişnuit ca neam cu traiul de azi pe mîine, cu fuşereala, cu micuţa combinaţiune ad hoc, cu „pila” (nu ştii pe cineva? – întrebăm cînd avem ceva de rezolvat) ne-am cam obişnuit ca neam cu traiul într-un dolce far niente pentru că nu-i aşa? merge şi aşa! Ne-am cam obişnuit ca neam cu o durere surdă: propria noastră neputinţă de a ieşi la un liman. Ce-i aceea o durere surdă, am fost întrebat? Foarte pe scurt, răspunsul meu este:

Durerea surdă este durerea cu care te-ai obişnuit; este durerea cu care te “complaci” crezînd că trece repede şi care nu se grăbeşte să treacă. Durerea surdă este chinul pe care îl înduri cu inconştienţă deşi, ai la dispoziţie mijloace pentru a scăpa de ea. Durerea surdă este durerea pe care o suporţi benevol, pentru că nimeni nu te împiedică să te tratezi. Cea mai gravă durere surdă, este durerea sufletului! “Trece şi asta” e una dintre cele mai uzuale vorbe rostite în spaţiul public românesc.

Trece şi asta, care va să zică. Sigur că trece, cum să nu treacă? Vor trece şi alegerile astea, un nou preşedinte se va instala la Palatul Cotroceni, iar noi ne vom vedea ca şi pînă acum, de vieţile noastre. Cum vom trăi? Nu pare să ne pese prea mult! Cum să explici altfel că aproape jumătate dintre români NU votează? Deci avem de ales între cele două alternative: ori starea de veghe reprezentată de Ardeal, ori durerea surdă reprezentată de restul teritoriului. Foarte semnificativă este mica pată de culoare verde dar despre acest lucru, altădată.

*Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc, Humanitas, 2012, p. 102

Telegramă

Salut Tati,

Ştiu că eşti "de-su" adică dezamăgit de cele ce se petrec în jurul tău.

Cum am vorbit, au trecut 25 de ani din 1989.

Cu toţii am îmbătrînit, unii au plecat, alţii au venit.

Binele pe care toţi îl aşteptăm pare-se că nu mai vine.

Ce trebuie făcut, trebuie căutat.

Soarta e ceva abstract, viaţa e un joc şi noi nişte pioni.

Uneori cădem de sus şi doare, dar doare mai mult în creier.

Din abisuri scufundat însă trebuie să te gîndeşti nu ce ai greşit ci ce vrei să faci mai departe.

În vremuri tulburi şi de deznădejde cel mai bun lucru este să acţionezi  

Sa ai grija de tine.

Robert.

Conferinţă de presă Iohannis

După ce Ponta a promis  că „va elibera din funcţie întreaga echipă de conducere a MAE dacă fie şi un singur român din diaspora nu va putea vota în turul doi”, Iohannis a ieşit la o conferinţă de presă şi a anunţat că BEC a interpretat legea electorală în sensul că în străinătate numărul secţiilor de votare poate fi suplimentat. Ce spune Ponta nu crede nici măcar el. Ce spune Iohannis ar fi bine să se întîmple deşi, nu mai cred pînă nu văd.

Al doilea punct al conferinţei de presă a fost inexistenţa bugetului pentru anul viitor. Nu-i de mirare că Ponta şi guvernul condus de el încalcă pentru a enşpea mie oară legea afirmînd cu seninătate că asta este treaba  noului prim ministru. Deja mitomanul acesta toxic se vede preşedintele nou ales! Trecînd peste această nouă sfidare a legii, toate semnalele anunţă că de fapt, situaţia economică este atît de dezastruoasă încît chiar şi cel mai analfabet cetăţean în materie de economie ar pricepe instantaneu că toate pomenile electorale promise nu-s decît minciuni şi amăgiri.

Ce va fi să fie va fi. Dar. Deja mă întreb ce anume i-ar putea scoate pe românii din ţară din inerţita cronică în care se complac ca să-şi mişte preţioasele lor persoane pînă la o urnă de vot. Probabil că mulţi dintre ei n-ar ieşi la vot nici măcar dacă cineva le-ar garanta că „muieţi îs posmagii”. Vom vedea.  De citit AICI un text. 

Alianţe, alianţe

Se pare că interpretarea rezultatelor finale ( BEC ) plus uriaşul scandal cu împiedicarea românilor diasporeni să voteze, le cam dau frisoane mîndrului că e român – Ponta – şi strategilor sai de campanie. Dacă aspiratorul gunoaielor politice din tot spectrul politic dar mai ales din PSD, partidul generalului izmană, adică UNPR, s-a aliat cu Vadim pentru turul doi al alegerilor, iar UDMR-ul nu vede nimic rău în asta, posibilitatea ca PSD să scape IAR fotoliul de la Cotroceni devine iminentă. Altfel, nu s-ar putea explica această disperată foame după voturi a lui Ponta.

Plus de asta, dacă v-a scăpat cumva, el, Ponta este OM, în timp ce contracandidatul său, Iohannis, nu este decît un simplu LUCRU! Dacă nici acesta nu este comportamentul unui nazist, atunci aşteptaţi să aresteze oamenii de pe stradă cum începuse Năstase şi convingeţi-vă abia cînd va fi prea tîrziu.

Spusesem că va trebui ca Ponta să mă enerveze foarte rău ca să-l votez pe Iohannis, alternativa fiind neparticiparea la vot sau în cel mai bun caz, anularea votului.

Ei bine, m-am enervat! Mi-a devenit brusc limpede că odată devenit preşedinte, Ponta nu va ezita să strice cît va putea de repede relaţiile cu lumea civilizată de la care „nu mai trebuie să primim ordine ca în 2012”.

Cu alte cuvinte, „grupul infracţional organizat” continuă lovitura de stat începută atunci, în 2012, şi  cred că trebuie să împiedicăm acest lucru ne-a-pă-rat! Să nu aşteptăm numai intervenţia UE şi SUA pentru a ne apăra de calamitatea care este Ponta-preşedinte! Trebuie ca toţi românii care vor continuarea consolidării statului de drept să se implice atît pînă în ziua alegerilor (mitinguri de protest) dar mai ales să meargă în mod masiv la vot! Iar diasporenii să facă bine şi să telefoneze familiilor din ţară şi să le spună că dacă mai votează Ponta, atunci de la Ponta să mai aştepte bani, nu de la ei, care muncesc pe rupte departe de ţară dar dovedesc că le pasă de România mult mai mult decît le pasă celor peste 45 % dintre electori care n-au catadicsit să voteze.

Iar PMP, PNL şi votanţii Monocăi Macovei să treacă peste orice orgolii şi să-şi dea mîna pentru a-l trimite pe mitomanul plagiator direct la coşul de gunoi al istoriei. S-a jucat destul cu viaţa şi cu liniştea noastră. La vot, români, să scăpam ţara de această năpastă!  Salvaţi România de ciuma roşie! 

Ce cred că avem de făcut

Motto

„Deşteaptă-te române, din somnul cel de poante, în care te-adînciră, golanii de dogari! Trezeşte-te române, din astă cruntă noapte, în care te tîrîră, aceşti infami barbari!”  

Rezultatul primului tur de alegeri prezidenţiale m-a dezamăgit profund. Nu doar pentru că Ponta a cîştigat acest tur de alegeri; rezultatul era previzibil mai ales după uriaşul val de pomeni electorale revărsate în ajunul alegerilor. Altceva m-a dezgustat: procentul de votanţi ai lui Ponta care au studii superioare versus procentul de votanţi care au studii medii, cu precădere în mediul urban: 70 % dintre votanţii din mediul urban au studii superioare iar ceilalţi n-au fost decît în număr de circa 30 %. Aici este problema: nu mai putem da neapărat vina pe votanţii care-s dependenţi de pomana electorală gen sticla de ulei  sau punga cu făină. Repet, mă refer strict la mediul urban. De aici mă aşteptam la o schimbare de intenţie de vot. N-a fost să fie, asta E! Vrem nu vrem, ne place sau nu, votul a înclinat balanţa către Ponta care a ştiut să-şi fidelizeze un electorat presupus a fi îndeobşte, instruit peste medie.

Ce avem de făcut? greu de spus, pe termen scurt. Pe termen mediu sau ceva mai lung, avem de făcut cîteva lucruri esenţiale cum ar fi: renunţarea la veşnica miştocăreală tipic românească (deşteaptă-te române din somnul cel de poante) şi asumarea unei atitudini responsabile. Apoi. Ar trebui să înţelegem că o bîtă (golanii de dogari) nu mai trebuie să fie lăsată să spargă întregul oalelor din carul în care suntem noi, românii. Şi mai apoi. Ar trebui să fim conştienţi că dacă le permitem acestor cozi de topor ai lui Dughin, să-şi ducă la bun sfîrşit opera distructivă, vom reintra într-o „cruntă noapte” istorică din care nu se ştie cînd şi dacă, vom mai ieşi. Opera distructivă a acestor „infami barbari” trebuie stopată cu orice preţ pînă nu este prea tîrziu.

Sună patetic ce spun? Poate! Dar eu cred că nu este prea tîrziu să ne deşteptăm. Voi, ce credeţi? Este posibil să ne trezim din somnul raţiunii şi să ştim ce avem de făcut? 

Au românii ce-au ales

Care va să zică 41% dintre români au votat un plagiator mitoman, iar 31% au votat candidatul care promite "o Românie bine tăcută"! Ştiţi ceva? Iaca: Mă simt mîndru că-s unul dintre românii care nu i-au votat pe aceşti doi uslinoşi! Am votat singura persoană în care am avut încredere, Monica Macovei, şi ca mine au mai votat vreo patru sute de mii de români. Nu-i prea mult dar nici prea puţin. Cred că este destul încît să se pornească o construcţie politică în stare să-i coaguleze pe românii care nu stau cu mîna întinsă la pomeni electorale.

Pentru locul trei – foarte important – lucrurile par să fie clare: Tăriceanu cu ceva peste 5% din voturi. Tot cam pe aici este Udrea, şi puţin sub 5 % a adunat Macovei. Tare-aş vrea să văd ce se va întîmpla pe 18 noiembrie, dacă Iohannis va cîştiga alegerile şi va fi declarat incompatibil în procesul intentat de ANI!

Deocamdată, pe locul întîi s-a situat prim ministrul guvernului. După ce-a cheltuit sume astronomice în campania electorală, după ce a promis tot ce se putea promite şi a minţit furibund tot ce se poate imagina, după ce le-a refuzat dreptul de a vota românilor din diaspora şi studenţilor din campusurile universitare, Ponta a obţinut un jalnic 41 la sută. Spun jalnic pentru că la mijloacele de care a dispus, asta este mai degrabă o înfrîngere. Mult mai onorabil s-a situat Iohannis dar despre acest lucru, altădată. Spuneam într-o postare anterioară că o luptă surdă s-a dat între cele două doamne intrate în competiţia electorală. Pe de o parte doamna Udrea cu un întreg staff şi cu mijloace materiale mai mult decît suficiente plus suport media substanţial şi sprijinul declarat al preşedintelui, pe de cealaltă parte, doamna Macovei sprijinită numai de o mînă de entuziaşti sătui de actuala clasă politică. Scorul asemănător obţinut de ambele, mă îndreptăţeşte să cred că adevărata cîştigătoare a acestei competiţii este doamna Macovei!

Despre ceilalţi candidaţi n-am mare lucru de spus. În mod previzibil cetăţenii de etnie maghiară şi-au împărţit voturile acordate celor doi candidaţi ai lor. Ceilalţi candidaţi au eşuat în ridicol nesituîndu-se nici măcar în marja de eroare a sondajelor. Ar cam trebui totuşi să-i întrebe cineva cumva, cum se explică sutele de mii de semnături cu care s-au înscris în campanie pentru că numai cele cîteva mii de voturi obţinute la urne arată în mod limpede că atît Meleşcanu – mai ales – cît şi Brînză s-au folosit de fraudă pentru a intra în competiţie.

Şi de data asta turismul electoral a funcţionat, nu mai puţin de un million! de cetăţeni au votat în altă localitate decît cea de domiciliu. Nici nu-i de mirare dacă ne gîndim că principalii promotori ai fraudelor de la referendumul din 2012 în loc să fie judecaţi şi pedepsiţi exemplar, se lăfăie toată ziua pe televizoare şi organizează alegeri!

Acum urmează să decidem ce vom vota în turul doi. Deocandată mi se pare limpede că ne bălăcim în sos de indignare, mai vegetăm două săptămîni şi apoi, după ce iar va fi ales un preşedinte care nu-i pe placul nostru, ne resemnăm şi aşteptăm alte alegeri. Noapte bună români, indiferent unde vă aflaţi şi ce votaţi. Mafia veghează pentru ca voi să fiţi la fel de bine furaţi ca şi pînă acum!

2 noiembrie 2014

Vremea n-a fost tocmai frumoasă dimineaţă dar, pe măsură ce se apropia ora amiezii s-a mai luminat şi timidele raze de soare au încercat să mai încălzească atmosfera, cît de cît. Atmosfera este deja încinsă de febrilitatea? alegerilor. Am mers, am votat, am plecat către Indagra – Romexpo – ca să văd ce noutăţi culinare au mai apărut. Aiurea: nimic nou sub cupola Pavilionului central. Chiar nimic. Nici pe aleea care duce către pavilion n-am remarcat altceva decît „preparatele tradiţionale româneşti”. Tradiţionale, pe naiba: cea mai mare parte a expozanţilor sunt deja organizaţi în micro uzine de fabricat şunci, cîrnaţi, pastramă şi alte „porcării” J Nu mă mai las păcălit. Nici alte preparate (dulciuri, miere, vin şi pălinkă etc) nu mă mai interesează pentru că seamnă între ele suspect de mult. Ca să nu mai spun de preţurile neruşinate. Am plecat fără să mai adăstăm – ca altădată – nici măcar să înfulecăm în grabă, doi mititei şi-o bere. Poate greşesc dar, TIBCO de altădată, părea ceva mai apetisant... În fine.

Ajuns acasă, mă interesez de situaţia votului. Pare promiţător: lumea votează în număr destul de mare dar, nu chiar atît de mare cît m-aş fi aşteptat. Pînă la ora asta – 19,30 – prezenţa la urne pare să se îndrepte către 35, poate 40 %. Îmbucurător pare a fi faptul că în urban, participarea a fost sensibil egală cu votul exprimat în mediul rural, mediu tradiţional aservit partidului de la putere. Vom vedea în curînd sondajele şi ne vom lămuri cître miezul nopţii cine-s cîştigătorii. Previzibil, pe locul întîi se situează Ponta, pe locul doi Iohannis iar pe locul trei pare să se configureze o surpriză care le va da multe bătăi de cap politrucilor din psd şi acl: Monica Macovei!

Ca de obicei, românii din străinătate sînt masiv împiedicaţi să voteze atît prin puţinătatea secţiilor de votare – nici măcar trei sute la peste trei milioane de electori, cît şi prin hîrţogăria complet inutilă pe care aceştia sînt obligaţi să o completeze: declaraţii pe propria răspundere că n-au mai votat şi nici nu vor mai vota!, ştampile insuficiente, etc. Ştiu guvernanţii din experienţă că românii de peste hotare sînt mai luminaţi şi nu votează la fel ca asistaţii din rural şi din urban. Mai nou, chiar şi studenţilor li se refuză dreptul de a vota, prin tot felul de şicane: lipsa formularelor, lipsa buletinelor de vot, etc, bleah. Normal: studenţii gîndesc şi cine are nevoie de oameni în stare să gîndească de capul lor? În nici-un caz Ponta şi ciracii săi! Aşa că, dacă nu va interveni o, cum să-i spun? Minune? Ponta va fi noul preşedinte, apără-ne Doamne, de aşa calamitate! Vom mai vedea... Poate că aceste două săptămîni rămase pînă la cel de-al doilea tur de alegeri vor produce o răsturnare în calculele politrucilor şi vom bifa o premieră: prima femeie preşedintă în România, doamna Monica Macovei!

Personal cred că actuala mafie politică nu va putea fi alungată de la putere decît dacă şi numai dacă, votul prin corespondenţă va deveni obligatoriu şi în România. Poate va veni o astfel de directivă cu caracter obligatoriu, de la UE. De ce nu? 

Moşi

Între cele 20 de zile de peste an, care stau sub semnul generic de „moşi” este şi ziua de 1 noiembrie, ziua „moşilor de toamnă”. N-am avut parte de instruire religioasă în tinereţe – nu doar eu ci, prea mulţi trăitori din generaţia mea şi următoarele, dar,  încerc să recuperez acum, la ceas tîrziu, această deficienţă. Măcar parţial. Acum.

Semnificaţia acestei zile poate fi citită – de către cei care doresc –  pe portalul Creştin ortodox.

Ce vreau să spun? Nimic altceva decît că, abia cînd vine vremea să ne înţelegem vremelnicia, ne aducem aminte de cei adormiţi întru Domnul, iar mare parte dintre zilele de „moşi” ne dau acest prilej. Iar astăzi, a fost un astfel de prilej. Prilej cu care încercăm să ne împăcăm cu viaţa noastră aşa cum e, raportată la năzuinţele „moşilor” noştri. Unii au timp pentru aşa ceva, alţii n-au timp şi nici nu vor să audă despre aceste obiceiuri (stră) vechi. Nu-i bai, viaţa merge înainte şi cu, şi fără apelul la tradiţii sau la apelul către „moşi”.

Sigur, oamenii mai „cuprinşi” merg la Biserică în aceste zile înarmaţi cu „pomelnice” şi cu daruri destinate celor mai puţin favorizaţi de soartă: pachete cu pomeni împărţite celor vii, cu gîndul că „moşii / morţii” noştri se bucură de aceste daruri şi se ospătează cot la cot cu cei vii, care le primesc. Aşa şi e, cred!

Totuşi, sînt trist: nu doar că din ce în ce mai puţini sînt cei care merg la Biserică. Sînt trist că Biserica a devenit un loc de troc între cerşetorii de profesie, şi creştinii care - avînd posibilitatea de a o face, dăruiesc. Bieţii  săraci adevăraţi! sunt daţi brutal la o parte de cerşetorii de profesie – la fel de săraci! – iar Biserica nu a găsit decît un singur mod de a rezolva acest conflict: îi alungă pe cerşetorii manifeşti. Îi ţine la poarta Bisericii. 

Sigur, credincioşii catolici sunt scutiţi de agresiunea cerşetorilor. Ştiu de ce, dar, nu vreau să intru în acest subiect. Mă întreb, numai, un singur lucru: cum poate să creadă BOR, că alungîndu-i cu brutalitate pe „cerşetorii de profesie” rămîne în esenţa creştinismului? Dacă se referă numai la scena în care Iisus, i-a alungat din Templu pe zarafi, este pe o cale greşită. Iisus i-a iubit pe toţi oamenii, fie ei zarafi, cerşetori, bogaţi, vameşi, leproşi – în toate sensurile acestui cuvînt!

„Moşii” noştri ne vegheză dar mai mult decît atît, nu pot face. Depinde numai de noi cum preluăm atît tradiţiile venite dinspre ei cît şi năzuinţele lor.

Dacă nu, vom celebra conceptul comunist: MOŞI = BÎLCI!

Turul întîi de alegeri prezidenţiale 2014

Părerea mea  - pe scurt - despre competitori şi motivaţiile lor:

- Vadim şi Funar care-şi dispută de fapt, şefia  PRM

- Meleşcanu, Johannis şi Tăriceanu fac jocul lui Ponta – USL

- Dan Diaconescu despre care nu pot afirma decît că vrea să scape de puşcărie

- Kelemen Hunor care-şi verifică potenţialul electoral în competiţie cu celălat candidat de etnie maghiară – îmi scapă numele

- domnul Brînză despre care chiar nu ştiu ce doreşte de fapt

- încă  doi candidaţi care nu vor lua în total decît pe undeva aproape de 1%

şi le-am lăsat la urmă pe singurele femei intrate în cursă, doamna Udrea, candidatul PMP şi doamna Macovei, candidat independent.

Despre doamna Udrea nu spun decît că am votat-o în circumscripţia mea electorală şi am dus lupte grele în apărarea domniei sale, inclusiv  pe Politeia. Cînd şi-a încheiat mandatul, a fugit să fie aleasă habar n-am pe unde pentru că tot ei i se poate reproşa distrugerea organizaţiei PDL – Bucureşti, pe vremea cînd această organizaţie era extrem de bine articulată. În aceste condiţii mă întreb: ce şanse are doamna Udrea să ia voturile bucureştenilor? Nici nu mai amintesc de uriaşa fraudă morală cu Fundaţia MP din care s-a desprins PMP, partid special croit pentru ea.

Nu-mi rămîne decît ori să votez pentru Monica Macovei, ori să nu votez deloc. Am cîteva motive pentru care votez Macovei: DNA, ANI, Legea confiscării extinse şi nu în ultimul rînd, recunoaşterea şi preţuirea internaţională de care se bucură. Şi mai spun că toată campania sa are doar susţinerea unor voluntari entuziaşti care s-au săturat de întreaga clasă politică actuală şi cu asta basta! Nu va fi aleasă? Asta vrea naţia, asta-i situaţia: eu nu  mai sînt speriat de bau-baul Ponta.