Aveam tableta setată pe alarmă la
6,45 dar la 6 fix m-am trezit și n-am mai putut să dorm. Nici Silvia. În timp
ce ea își meșterește ness-ul matinal obligator, eu m-am băgat la duș. Baia este
curată cu excepția căzii. Mă rog, pentru a face un duș este utilă.
Mic dejun îndestulător iar acum suntem deja ambarcați în așteptarea
veșnicilor întîrziați despre care n-am nici cea mai mică idee de ce mama
naibulii nu le ajunge timpul, NICIODATA.
Mă rog, astăzi avem program ceva mai lejer, adică vom termina hoinăreala pe
la ora 18. Vom merge pe brațul Sf. Gheorghe pe traseul Nufărul, Iconii de sus,
Bălteni, Uzlina, debarcare la complexul turistic Cormoran și retur.
L-am întrebat iar pe ospătar, dacă s-a trezit tot la ora 5 ca să ia apă din
Dunăre pentru ciorba de pește. Hîtru, mi-a răspuns că s-a trezit la 6 că azi
avem ciorbă de văcuță J
Am pornit la drum. Vremea este frumoasă iar, chiar dacă la început a fost
cam răcoroasă. Peisajul este diferit față de brațul Sulina unde a predominat
stuful, și este asemănător cu brațul Chilia unde predomină copacii.
Am trecut pe lîngă hotel Mila 35 (pe stînga) și tot mergem. Am ajuns la o răspîntie: stînga Chilia, dreapta sf. Gheorghe care este cel mai lung dintre
cele trei brațe/canale. Suntem în comuna Nufărul, trecem pe lîngă insula
Ostrov care dispare cînd Dunărea are nivelul mai crescut.
Lîngă un obiectiv militar secret (mbuahahahaha J ) este o casă pe apă, cum sunt
cele de la Amsterdam. Iată și niște dealuri... Stînga Oltenii de jos, dreapta
Oltenii de sus. Care va să zică, oltenii-s peste tot. Chiar și la izvorul
Mureșului este un sat denumit Oltzem, nu mai vorbesc despre oltenii din Olt și
iată că dăm peste olteni chiar și-n delta lipovenilor J
Se mai văd niște dealuri nu mai înalte de 120 metri, poreclite nu se știe de
ce, munți. Așa cum noi avem munții Măcin în Dobrogea au și italienii niște
munți pitici la Taormina de exemplu, unde am, fost și noi, și unde am tras o
ceartă cu mafioții ca la Verdun! Mă puneau macaronarii naibii să plătesc masa
de prînz de două ori. Atît m-am rățoit la ei, că pînă și ghidul local (șeful
mafiei din restaurante) a spus scîrbit: vai, vai, adică pleacă pe limba lui, și
auleo pre limba noastră J : iaca mi-am găsit
nebunu J
Pe nesimțite am ajuns la Mahmudia unde mai este activă o carieră de calcar.
Ne-a explicat domnul Blidaru care-i tehnologia dar eu am reținut numai că
respectivul calcar este îmbarcat în barje și cărat la Galați și chiar se
exportă. În depărtare se văd eoliene, ca peste tot în Dobrogea.
Bon. Mult mai repede decît am chitit am ajuns la Uzlina respectiv la
Complexul Cormoran. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu