Habar nu am de unde este măsurată această distanță și ce reprezintă că
distanța pînă la Tulcea este de 53 de km. Este un sat de pescari lipoveni legat
de restul uscatului numai pe apă. Am trecut de Mila 23 și nu știu pe unde ne
aflăm că în sala de mese nu mai funcționează difuzorul – l-a oprit ospătarul ca
să poată ațipi o leacă, fiind treaz de la ora 4!
Nu știu pe unde ne aflăm, dar cert este că am părăsit canalul principal și
mergem pe un canal îngust unde vaporul abia încape. Malul este atît de aproape
ca aș putea să rup ramuri din copaci. Nu mergem cu mai mult de 10 poate 12 km
la oră pentru că adîncimea apei este de doar 2 poate 2 metri și jumătate și nu
vrem să eșuăm aici...
Uite și o pereche de lebede cu puișori, uite și nuferi galbeni, uite și un
nufăr alb cu două flori, uite stuf stuf stuf, uite și sălcii plîngătoare, uite
iară și iară, stuf.
Uite și o răspîntie de drumuri pe ape, dar noi nu mergem nici la stînga
nici înainte ci o luăm la dreapta pe alte canale înguste, iarăși stuf stuf
stuf. Suntem în inima deltei! Și aici, apa este foarte puțin adîncă iar vaporul
nu poate naviga dacă nu are minim un metru și jumătate pînă la fund.
Vremea iar s-a făcut frumoasă; cerul este parțial acoperit dar nu mai adie
nici-o boare de vînt. Toată suflarea turistică s-a mutat pe puntea de sus și
admiră extaziată peisajul: stuf, sălcii, uite și o lișiță neagră care a zbughit-o
la secundă în stufăriș, pas de fotografiază ceva L
Am un clip dar nu mai știu pe unde l-am rătăcit...
S-a făcut ora 18, a venit vremea pentru o bericioaică Stella Artois, 10 lei
0,330 ml. Rece și tare bunuță, mintenaș alunecă pe gît J Mintenaș!
Iată și canale mai înguste pe care abia ar încăpea o lotcă mică de pescar.
Cîrduri de pescăruși și de cormorani, stoluri de berze și de lebede
brăzdează văzduhul într-o amplă mișcare atent rînduită de veacuri sau chiar de
milenii întregi...
Alte și alte canale se deschid în toate părțile alcătuind un labirint din
care n-ai cum să scapi dacă nu l-ai parcurs de nenumărate ori pînă îl înveți
temeinic. Iar s-a cam făcut răcoare. S-a întunecat de-a binelea iar bamporiul
gîfîie din greu amonte dar, pe la ora 21 ajungem la hotel. Mergem direct la
masă, mămăliguță cu smîntînă și cu două feluri de brînză, apoi cîte două
bucățoaie de friptură de porc lîngă care se lăfăie o moviliță de cartofi la
cuptor și castraveți acri. Foarte bune toate dar din nou, porțiile sunt uriașe
și nimeni nu reușește să pape tot. Nici măcar Robert J După ce sorbim păhărelul de vin
de Niculițel, astăzi ceva mai limpede și mai bun, nu mai așteptăm desertul și o
întindem la somn. Dar mai înainte de somn nu putem sări peste tabietul de
fiecare seară: sporovăim despre frumusețile zilei, descîntînd nește bere la
cutie, Heineken pre numele său J Somn ușor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu