Este ora 8,30 ora Ro și
suntem deja în zbor de o oră întreagă.
Pînă aici totul a decurs
firesc, trezire, baie, ceai/cafea, drum liber pînă la aeroport. Aici, sute de
mașini și mii de oameni matinali se înghesuie la Plecări. E limpede că
aeroportul a devenit insuficient și este nevoie de unul nou; presupun că va fi
construit peste cîteva secole dacă atît va mai rămîne pesedeaua la putere.
Ne întîlnim cu ghida care ne
înmînează ultimele documente, coadă la check-in, jos cureaua la scanare (huo J ) pune tableta pe o tăviță separat, dacă-i ordin cu
plăcere, J o cerberiță apasă în mod repetat butonul
pixului meu Carandache, amintire din Elveția, se convinge că nu-i altceva decît
un biet pix cu pastă, trecem de control și ne punem pe așteptat încă o oră. A
trecut și aia, ne-am cățărat în pasărea de metal și nu după prea multă vreme, o
stevardiță și doi stevardoi ne îmbie cu cîte ceva de-ale gurii, apă, bere, vin,
suc, gustări, totul contra cost (piperat!!!), afună resturile, salut! J
Vreme frumoasă, soarele
lucește pe un cer albastru și senin, Tandemul somnolează, eu citesc. Și
mîzgălesc J Și corectez o integramă abandonată de Silvia J Vom ajunge la Lisabona la ora locală 9,55, ora Ro
11,55, care va să zică vom avea o zi mai lungă cu două ore. Avionul, un Boeing
737-800 este aproape plin. Dar nu doar cu venerabili cum a fost în deltă ci,
tare mă tem că-s cel mai vîrstnic dintre toți… Mulți tineri, uite și cîțiva
copiluși dedați la microbul turismului, cărora, vorba lui Agopian, le-a rămas
în tălpi un rest de umblătură J
A făcut ochi și Tandemul. Mai
avem? Suntem abia la jumătatea drumului. Aham! J Silvia chinuie de zor la integramă iar Robi se
zgîiește pe geam. Anticipasem plictisul din avion și am luat cu mine Magul de S. Maugham. O recitesc și
zîmbesc amuzat de fanfaronada expusă de acel straniu personaj, Oliver Haddo.
Nu-mi mai aduc prea bine aminte subiectul, îl recunosc abia pe ici și colo dar
știu că este o carte potrivită pentru călătorie. Nu mai știu nici măcar dacă am
scris despre această carte pe blog…
Potrivit Saturday Rewieu of
Literature ”Somerset Maugham rămîne un artist pasionat al formei. Scriitura sa
este atît de densă, de bine calibrată, închegată și ingenioasă, încît
captivează atenția citiutorului de la prima pagină la ultima.” De acord. Dar.
Asta nu înseamnă că nu are și scăpări sau trageri de păr J Părerea mea!
Deși i-am dat lui Robi să
citească, Dumnezeu s-a născut în exil
de Horia Vintilă, văd că stă cu coatele pe măsuță și cugetă intens J Probabil că va citi în transatlantic, la întoarcea în
Canada
Mai avem? Mai e.
Iar ghiridonesc șnapanii
hotărîți să-mi umfle banii. Resist J
Se numește Ioana Butnaru,
este ghida noastră care a călătorit cu noi și m-a intrigat de la bun început.
Stătea la intrarea în aeroport și înmîna turiștilor ultimele documente. I-a dat
și Silviei două plicuri și la remarca mea că suntem trei, privindu-mă drept în
ochi dar fără o vorbă mi-a arătat că pe un plic este menționat ”fam”. Ok, am
priceput. Nu știu să-i apreciez vîrsta, nici tînără nu pare a fi dar nici
bătrînă. Pare a fi o femeie matură și cu experiență. Tenul măsliniu, doi ochi
negri pătrunzători, părul tuns chilug la frunte și la perciuni dar are prinse
în păr un milion de codițe împletite. Negre. În ton cu îmbrăcămintea: bluză
neagră, pantalon negru, geacă neagră cu glugă la fel. Pare de etnie arabă sau
mai degrabă gitană. Voi mai vorbi despre ea.
Deocamdată este ora 11 și mai
avem 55 de minute de zbor. A venit unul dintre băieți cu o tăviță cu bombonici.
Mulțam fain dar nu, n-am chef să mi se facă sete și să am nevoie de toilet. Mai
citesc… J
Suntem rugați să ne punem
centurile și cum zgomotul de motor s-a atenuat presupun că am început manevra
de aterizare. Aterizăm tocmai la timp, vreme mohorîtă dar este cald, autobus,
coridoare nesfîrșite, la conveierul 10 așteptăm valizele. Vin și ale noastre
vine și ghida locală, suntem în autocar, ÎNCEPEM! J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu