Telefon matinal
de la Robert. Dragul de el J. Înainte de a pleca, am stabilit cu
rigurozitate diferenţele de fus orar, tocmai ca să ştie la ce oră să ne sune.
N-a greşit decît cu 12 ore J. În loc să ne sune d.a. ne-a sunat a.m.
Tare ne-a bucurat telefonul său. Şi el e bine mersi şi ne duce dorul... Poate
la anul, ne vom vedea. Poate...
Înainte de a
pleca ne-am interesat de prognoza meteo. Pînă acum, vremea a fost impecabilă.
Sper ca astăzi, meteorologii să o fi dat în bară, pentru că în prognoză spunea
ceva de vreme rea cu ploaie, iar eu văd un soare generos şi cer senin. Dar cum
ne-am obişnuit cu schimbările bruşte de vreme, nu se ştie... Măcar pînă acum,
nu a plouat!
De ce insist aşa
de mult pe meteo (nu pe MTO J )? Simplu: acest lucru este important
pentru turişti: ploaia incomodează întotdeuna (am păţit-o de exemplu, la
Catedrala Notre Dame de Paris); la fel şi vîntul. E foarte important să fie
soare dacă vrei să faci plajă, dar nu la fel de binevenit este soarele
dogoritor dacă ai de parcurs kilometri; în acest caz, un cer semiacoperit de
nori, ar fi mai mult decît benefic. Şi mai amintesc numai de faptul că schiorii
apreciază ninsoarea şi gata! J Gata şi nu prea pentru că de mîine,
începe noiembrie octombrie (mulţumesc domnului GOE care mi-a atras atenţia) se cam apropie iarna.
Frumos spus, dar
adevărat?
Iar s-a oprit
curentul; se pare că pe la 7,30 dimineaţa, acesta este un soi de ritual al
acestui hotel J altfel civilizat şi ospitalier.
Tocmai se anunţă
că preşedinta Maltei, doamna Marie Louise Coleiro Preca, l-a invitat pe papa
Francisc să efectueze o vizită oficială în aceste insule, ai căror locuitori au
un cult deosebit pentru papa Pius al XI-lea şi bineînţeles, pentru papa Ioan
Paul al II-lea. Acest lucru este foarte important pentru că se ştie puterea
Vaticanului.
Între timp, am
ajuns în portul Sliema
de unde cu nava Atlantis
vom face înconjurul insulei
Malta. Pe drum am primit lămuriri strict necesare. Adică: pe navă vom primi
explicaţii de la echipaj, ghidul nostru – Daniel, de data asta – neavînd
autoritate. Vom vedea că va fi lăsat şi el să spună cîteva cuvinte la fiecare
obiectiv întîlnit în calea noastră, explicaţii pe care le-am înregistrat pe
camera de luat vederi transformată ad-hoc în reportofon deci vor fi o sumedenie
de filmuleţe aşa că, cine vrea, poate să vadă Malta măcar aşa.
Masa de prînz va
fi servită atunci cînd va hotărî căpitanul navei, funcţie de vreme, fie în plin
marş (aşa se numeşte mersul unei nave) fie la ancoră, dar flămînzi, nu vom
rămîne J Nava are două punţi, cea superioară - în aer liber dar acoperită - numărînd 22 de
rînduri a cîte 14 locuri iar cea de jos, perfect închisă, numărînd 22 de
rînduri a cîte 10 locuri. Rai pentru vicioşi! J locuri amenajate pentru fumători!
Am pornit la
drum cu circa 300 de locuri ocupate din cele peste 500. E soare, cald, cer
senin şi o boare de vînt ne mîngîie cu delicateţe. La fel ca în GRECIA, primim
explicaţii în (greacă) malteză, engleză, germană, franceză, italiană şi mai scurt dar la
obiect în română, de la Daniel.
Tocmai am ieşit
din portul Sliema la extremitatea căruia se află un dom, ultima construcţie
ridicată de Cavaleri, construcţie folosită ca biserică. De cîte ori treceau pe
lîngă acest dom, marinarii strigau : Sliema Maria! pentru că „sliema” în limba
malteză înseamnă AVE!
Deşi am ieşit din
port nu ne vom depărta prea mult de mal, pentru că altfel n-am vedea nimic.
Facem ceea ce se numeşte „navigaţie costieră”.
Tangajul se simte deşi apele
sunt calme, pentru că există un soi de valuri submarine, aşa zisă „hulă de
fund”. Care huleşti? mă! J Mă uit împrejur şi nu văd semne de rău de
mare. Deocamdată! J
Sensul de mers
este de la Sliema - în apropiere de Valetta -, către Delimara, adică spre est, unde este un far construit de britanici în
1855 şi ieşit din uz în 1990. Tocmai trecem prin dreptul localităţii Marsaxlokk
unde pe 2 decembrie 1989, în largul mării, s-au întîlnit preşedintele Bush cu
preşedintele Gorbaciov, ultimul preşedinte al defunctei URSS. Ce s-a întîmplat,
se ştie: imperiul sovietic s-a destrămat, ţările din estul europei şi-au
recîştigat libertatea şi demnitatea. Măcar unele dintre ele pentru că după 25
de ani, Rusia dă semne de nervozitate şi încearcă să-şi reimpună punctul de
vedere. România unde e? şi ce vrea? Chiar dacă apartenenţa la NATO şi la UE ar
putea constitui un mediu prielnic democraţiei, poporul nostalgic învinge la
urne poporul care vrea altceva.
Dar noi ne
continuăm netulburaţi viaţa, şi călătoria...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu