Este ora 17,30 şi
ne aflăm în plin zbor către Malta. La aeroport formalităţile au decurs uşor şi
rapid - călătorim doar cu buletinul J - şi după o scurtă aşteptare la poarta 26,
am pătruns la bordul unui Airbus 320 cu 165 din cele 180 de locuri ocupate. Trei
stevarzi şi o stevardiţă se plimbă printre fotolii şi ne oferă exact ceea ce
unul dintre cei trei ghizi ne promisese: un sandviş minuscul şi ceva de băut la
alegere; apă, suc, ceai. Plus o micro prăjiturică şi cine doreşte, un soi de
apă colorată pe post de cafea. Nu, mulţumesc frumos! Am atins deja plafonul de
zbor – 11000 m. – motoarele torc lin, cerul este de un albastru incredibil –
culoarea predominantă în apele malteze –, rar se mai văd ceva norişori, totul
sub imperiul unui soare strălucitor. Stăm chiar în dreptul aripilor (foarte aproape
de motoare) şi e cam zgomot dar, cum călătoria durează doar două ore, e
suportabil. Ghizii ne-au oferit programul suplimentar, necuprins în pachetul de
bază (avion, taxe aeroportuare, cazare, demipensiune – mic dejun şi cină –,
asistenţă ghid). Cum ştiam oferta încă de acasă, am decis rapid: TOT! J Pentru astăzi nu avem în program decît cazarea şi
acomodarea cu împrejurimile. Ca să nu pierdem timp după aterizare, cei trei
ghizi au colectat încă din avion banii de la cei care au decis să se înscrie la
unul sau la mai multe trasee suplimentare, unul pentru fiecare zi. Cine nu
doreşte suplimentul, este pe cont propriu şi merge cu mijloacele de transport
locale, unde vrea.
Ca să nu ne
plictisim, unul dintre ghizi, Ianoş, ne dă cîteva lămuriri: nu există în Malta
nici hoţi, nici cerşetori; se pare că au încercat nişte ţigani dar, au fost
rapid descurajaţi pentru că poliţia malteză nu ştie de glumă şi nici prea
democratic nu se poartă cu infractorii – pe scurt, îi rup în bătaie J. Totuşi: în plin sezon – adică mai tot timpul –
sunt angajaţi muncitori din estul europei şi nu se ştie cum se face dar, mai
niciunul nu se descurcă prea bine la aritmetică aşa că mare atenţie cînd le dai
bancnote mai mari de zece euro J. Se pare că nici maltezii nu-s prea buni
la aritmetică J. Bancuri de ghid ghiduş: n-am păţit aşa
ceva nicăieri, cu o singură excepţie dar nu în Malta ci în Sicilia, la Taormina
dar despre asta, mai tîrziu!
De la aeroport
pînă la hotel peisajul este arid; palmieri, eucalipţi, măslini, portocali, rar cîte
un petec de pămînt cultivat. Case frumoase dar nu prea spaţioase – cam ca în
Grecia – împrejmuite cu zid de piatră nu din lemn pentru că pădurile au fost
defrişate în vremuri străvechi. Şi casele şi zidurile împrejmuitoare sunt
preponderent construite dintr-un soi de piatră calcaroasă de culoare galbenă,
piatră de la care provine chiar şi denumirea Arhipelagului Malta. Vechea
denumire a insulei principale, Malta, era Melita (miere) dar nu pentru că pe
aici s-ar produce cumva miere ci, pentru că acele ziduri erau – şi sunt – de
culoarea mierii.
Mai aflăm că pe
insula Malta nu există (decît cîteva) isvoare, toată apa necesară în gospodării
- spălat, gătit, etc, - fiind obţinută prin desalinizare şi transportată peste
tot unde este nevoie, printr-o vastă reţea de conducte. Există totuşi la
adîncime (45 m.) pungi de apă provenite din apa de ploaie dar, exploatarea ar
fi costisitoare şi foarte limitată ca perioadă de timp deci, nerentabilă.
Totuşi, apa obţinută prin desalinizare nu este tocmai potabilă aşa că toată
lumea bea apă îmbuteliată, apă adusă din Sicilia care se află la numai 98 de
kilometri de Malta. Doar pentru producerea berii şi a sucurilor se foloseşte
puţina apă provenită din puţinele isvoare din insula Malta. Cele mai multe
centre de producţie se află pe insula Gozo, insulă care este a doua ca mărime
din arhipelagul Malta, insulă pe care apa nu mai este chiar atît de rară. Dar despre
aceste insule, mai tîrziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu