Sicilia. Catamaranul

Credeam că ora de întîlnire fiind prea matinală, vom avea întîrziaţi. Ei, aş! La 4,45 cînd am ajuns noi la recepţie, am fost penultimii iar restul grupului se ospăta de zor. J

Mno, la autocar, la Valetta şi, valea spre Sicilia. Deja suntem la bord. Check in-ul a durat numai cîteva secunde pentru că fetele care fac verificarea îl ştiu pe Ianoş şi merg pe încredere.

Ferry boat-ul se numeşte Jean de la Valette – după numele celebrului Cavaler care i-a învins pe turci în Marele Asediu – şi poate transporta peste o mie de pasageri plus o sumedenie de mărfuri necesare Maltei adică apă, carne, legume, etc, pentru că asta şi este principala misiune a acestui mastodont, călătorii fiind numai bomboana de pe tortul celor două voiaje zilnice.   

Deşi fusesem avertizaţi că fotografierea este cumva prohibită, stevarzii şi stevardesele nu par Deranjaţi/deranjate de cei cu aparate foto aşa că, fac şi eu cam pe furiş J cîteva poze

Puntea principală este rezervată turiştilor care plătesc 10 euro dar mai există o punte superioară la care nu ştiu cît se plăteşte exclusivismul, punte la care se ajunge pe o scară la care călătorii de rînd n-au acces...

Toţi pasagerii au la dispoziţie bar, bufet, magazin; chiar şi loc pentru fumat există amenajat, la pupa catamaranului; să tot călătoreşti J Traversarea durează puţin peste două ore, distanţa dintre Valetta şi portul Pozzallo fiind de 98 de km, iar viteza de croazieră a catamaranului fiind de aproximativ 60 de km/h. Ca şi la mersul cu avionul este foarte greu să percepi viteza dar, cunoscătorii ştiu să o aprecieze după siaj.

Echipajul este format dintr-un melanj internaţional: maltezi, italieni, ruşi, asiatici şi chiar şi cîţiva români. Se putea fără ei? J

Catamaranul acesta a fost dat în exploatare în urmă cu trei ani şi a fost o comandă specială fiind construit în Australia. Confort, curăţenie şi siguranţă. Doar un singur inconvenient: cei treizeci de mii de cai putere ai celor patru motoare fac un zgomot difuz, aproximativ identic cu zgomotul motoarelor de avion.

Dar, cufundaţi în fotoliile spaţioase, pasagerii pot să citească, să doarmă (aşa ni s-a recomandat) sau să caşte gura de jur împrejur J După cîteva minute tărmul a dispărut iar acum, suntem înconjuraţi numai de apă şi de cer. Albastre amîndouă, formează un peisaj de vis şi ne dau fie şi numai fugitiv măsura exactă a firelor de nisip care suntem noi, oamenii...

Dimineaţă fiind, avem un privilegiu: vedem răsăritul soarelui din mare, spectacol întotdeauna uluitor, spectacol care atunci cînd Mama Natura este generoasă şi ne răsfaţă cu cer senin, este de neuitat! 

Cine spune oare că două ore sunt timp îndelungat? Nu ştie ce spune! J timpul a trecut repede-repejor şi gata, am ajuns...