De-aş şti drumul către tine, drum găsit la ceas tîrziu, m-aş întoarce către mine, întrebînd: mai
vreau să fiu?
De-ai şti drumul către mine, cu elan sărind prin vremi, tu l-ai întreba pe sine, dacă n-ai motiv să temi?
De-am găsi un drum de vise, răsădit prin aşteptări, nu ne-am întreba noi
oare, neprivind doar către soare: aşteptările promise, nu se pierd prin alte
zări?
De-ar fi drumul
spre iubire, la-n-demîna orişicui, am privi cum cu uimire, o luăm de unde nu-i!
Folosim cuvinte
sfinte, şi ne pierdem în tăceri. Nu luăm bine-aminte, că din tot ceea ce speri,
Carnea noastră
trădătoare, lut netrebnic temător, roade conştienţa noastră, degradîndu-ne din
astră, la cometă trecătoare: biet corpuscul trecător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu