Mosta

 Ce scrie la program: Istorie, politică, război, artă, ştiinţă, religie şi contraste între popoare şi culturi. Trei oraşe, fiecare cu istoria lui. Valetta oraş modern dar vechi de peste 400 de ani, capitala Marilor Maeştri, ce poartă numele celui care a învins turcii în marele asediu. Obiective: Catedrala Sf. Ioan, Palatul Marilor Maeştri, Grădinile Barakka. Mdina, fostă capitală a Maltei, cu Catedrala Sf. Paul, şi cetatea locuită „Oraşul Tăcerii. Mosta, unde vom fi încîntaţi de cea mai masivă construcţie bisericească din Malta: Domul Bisericii Sf. Maria. (noi le vom vizita în ordine inversă)

Relatare: După umbletul în exces de aseară mă trezesc cu nişte crampe musculare. Am nişte cîrcei la gamba (se putea altfel?) stîngă, că tot mă scoate pe mine din papuci, (cam) tot ce este de stînga. În fine. Umblu niţel prin cameră în vîrful picioarelor ca să nu o trezesc pe Silvia şi văd la un moment dat cum ventilatorul din centrul tavanului se opreşte. Pffff, asta ce-o mai fi? Mă duc la baie, ioc electricitate. Nu funcţionează decît becul din holul dintre dulapul pentru haine şi uşa băii, lîngă uşa de acces în cameră. Se trezeşte şi Silvia, iese pe balcon, întreabă vecinii, nici ei nu au curent electric. Va să zică defecţiunea este împărţită în mod democratic la toţi locatarii hotelului. Eh, trece şi asta. Doar un hotel de patru stele îşi va rezolva prompt problemele, nu? Cel puţin aseară, a durat mai puţin de zece minute pînă a fost deblocată uşa de la baie. Bine că nu s-a blocat cu unul dintre noi înăuntru, şi cu celălalt la plimbare cine ştie pe unde. J .

Camera este strict funcţională: un balcon cu două şezlonguri, apoi în cameră: două paturi alipite (sau nu), două noptiere, o măsuţă rotundă cu două fotolii, un birou cu scaun pe care este pus televizorul (15 canale, niciunul românesc, hip hip hurei! J ), apoi o comodă pentru geamantane şi un dulap în holul de la intrare, baia cu duş şi cadă. Foarte curat.

Ziua promite să fie călduroasă; deşi este numai puţin peste ora 7 soarele a biruit toţi norişorii şi ne inundă generos. Discul soarelui abia ridicat de la orizont pare – şi chiar  este – mare cît roata carului.

Avem o zi plină: dimineaţă vom vizita cele trei oraşe, iar seara vom participa la un festival al uleiului de măsline, un soi de ziua recoltei la maltezi. Dacă turul de ieri a fost gratuit – ca orice mostră – doritorii turului de azi au plătit cîte 45 de euro, bani în care intră transportul cu autocar, biletele de la obiectivele vizitate şi asitenţă. Ceilalţi, fac ce vor pe cont propriu dar dacă-şi închipuie cumva că ies mai ieftin, eu cred că se cam păcălesc.

Exact cînd să părăsim camera, a revenit curentul; tocmai la timp ca să mă bărbieresc.

Pornim. O convenţie turistică inter-ţări obligă agenţiile de turism să folosească pe lîngă ghizii de acasă şi ghizi locali. Unul dintre ghizi, Ianoş, ne spune că aceştia sunt foarte utili în anumite împrejurări, iar ulterior aveam să constatăm ca a avut dreptate, mai puţin într-un singur loc: aţi ghicit, în Sicilia J . Dar despre asta, mai tîrziu...

Şoseaua este destul de bună dar, cam îngustă. Cu fonduri europene, au fost angajate lucrări de extindere-lărgire de la două la patru benzi pe o porţiune de zece kilometri. Termen de predare la 1 octombrie 2014 dar deşi suntem la sfîrşitul lunii septembrie,  lucrarea nu-i nici pe jumătate încheiată deşi, sunt angajate – ţineţi-vă bine – nu mai puţin de 6 firme. Deci, se poate şi la alţii ca la noi, nu? J . Am făcut ceva fotografii pe drum dar, au ieşit invariabil, sau aproape toate, neclare...

Cum localitatea Mosta nu-i departe de Qawra, mintenaş ajungem şi tragem autocarul chiar în faţa celei mai mari construcţii bisericeşti din Malta: Domul Bisericii Sf. Maria, 

considerată a fi cea de a treia în lume! dpdv al diametrului cupolei nesusţinute de piloni. Cum la Vatican am fost, am un termen de comparaţie şi pot să afirm că aşa este!

Mosta, un mic orăşel care în secolele trecute era locuit mai mult de proletari, mineri care lucrau din greu şi nu aveau o viaţă tocmai plină de bucurii, motiv pentru care nu erau prea preţuiţi de alţi maltezi. Poate că n-aveau o viaţă prea frumoasă dar, mîndrie aveau cu duiumul aşa că s-au hotărît să facă ceva care să-i lase pe ceilalţi maltezi cu gura căscată: o biserică închinată patroanei oraşului, Sf. Maria. Pentru acest nobil scop, au desemnat patru bărbaţi mai de seamă care să colecteze şi să păzească fondurile necesare construcţiei, într-o cutie cu patru  lacăte. După eforturi care au durat 45 de ani, construcţia a fost terminată în anul 1857 şi pentru a fi siguri că nimeni nu le va copia minunăţia, au distrus planurile întocmite de arhitectul francez stabilit în Malta, George Grognet de Vasse.

La 9 aprilie 1942, o bombă de 500 de kilograme, 

a lovit domul dar din fericire, nu a explodat şi astfel această minunăţie a putut fi restaurată. Este de apreciat în ce stare bună se află această minunăţie arhitecturală – ca de altfel peste tot în Malta, unde am văzut că banii colectaţi de la turişti sunt folosiţi pentru o permanentă înteţinere a obiectivelor turistice.