Oraşul Mdina este
se pare, vechi de peste 4000 de ani dar dovezi limpezi există cam din anul 700
î. Hr. cînd a fost fortificat de fenicieni. Cu mai bine de 2000 de ani în urmă,
Malta a fost ocupată de romani după războaiele punice şi mai ales după
distrugerea Cartaginei, pentru însemnătatea strategică a acestor insuliţe în
ciuda lipsei totale de resurse (apă, lemn, minerale, etc). Cînd Cavalerii
Ordinului Suveran de Malta au fost instalaţi aici de Carol Quintul, vechii
aristocraţi care controlau insula, jigniţi – dar nu deposedaţi de bunuri,
Cavalerii Ordinului fiind destul de bogaţi – s-au retras în interiorul cetăţii
fortificate şi s-au izolat de restul localităţii devenită Rabat (rabat înseamnă
în limba arabă chiar suburbie). Să coborîm puţin în istoria Cavalerilor de
Malta citînd tot din cartea Marea cea Mare / David Abulafia / Humanitas / 2014:
„- Amalfitanii
aprovizionau marea abaţie de la Monte Cassino, mama mănăstirilor benedictine,
pe teritoriul continental din sudul Italiei, acţionînd ca reprezentanţi ai ei
pe teritorii îndepărtate precum Ierusalimul. [...] Amalfi a lăsat o amprentă
durabilă şi mai departe în est, în teritoriul stăpînit de dinastia Fatimizilor.
Oamenii din Amalfi au înfiinţat un sanatoriu în Ierusalim, un oraş care oferea
puţine beneficii comerciale, în afara comerţului cu moaşte din ce în ce mai
neverosimile. Dar amalfitanii, în calitate de reprezentanţi ai abaţiei de la
Monte Cassino, au oferit posibilitatea călugărilor benedictini de a acorda
ajutor pelerinilor care plecau din Europa, în număr tot mai mare – de multe ori
prin porturile din sudul Italiei – spre Ţara Sfîntă. Acest azil s-a dezvoltat,
dintr-un lăcaş mic, în Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sfîntului Ioan de
Ierusalim, iar călugării săi luptători au apărat mai tîrziu insulele Rhodos şi
Malta de turci. O filiaţie neîntreruptă se întinde din secolul al XI-lea pînă
la Ordinul Suveran Militar de Malta.
* * *
[...] Insula
Rhodos a fost supusă unui asediu lung şi dur, în 1522. Cu această ocazie, noul
sultan, Soliman I, avea să-şi demonstreze calităţile militare. A fost prezent
acolo pentru a răzbuna înfrîngerea suferită la Rhodos, în 1480. Fortăreaţa a
fost consolidată extrem de bine în aşteptarea unui asediu otoman , însă
apărarea zidurilor era asigurată de numai 300 de Cavaleri, deşi mai erau şi
mulţi alţii cu ranguri inferioare (n.m., tibi: un Cavaler era asistat de încă
vreo şase-şapte oameni: scutier, soldat, servitor, şamd; poate voi dezvolta
subiectul acesta în mod separat). În ciuda vremii neprielnice, Soliman nu a
vrut să renunţe la asediu şi a determinat insula Rhodos să capituleze.
Cavalerii s-au predat în decembrie 1522 şi le-au fost eferite condiţii
generoase de capitulare, pentru că otomanii arătau uneori respect faţă de cei
care luptaseră cu vitejie împotriva lor.
Rămaşi fără casă,
Cavalerii Ospitalieri au fost obligaţi să reînceapă lupta împotriva
musulmanilor. Din fericire, Carol V (Quintul), împărat al Sfîntului Imperiu
roman şi stăpîn al teritoriilor coroanei Aragonului (inclusiv Sicilia), avea o
soluţie promptă. El le-a acordat Cavalerilor o cartă de privilegii
extraordinară, în martie 1530, prin care arăta că „rătăciseră timp de mai mulţi
ani” în căutarea unei „reşedinţe stabile”; era gata să renunţe în favoarea lor
la cîteva dintre provinciile ce ţineau de regatul Siciliei: Tripoli, situat pe
coasta africană, Malta şi Gozo. În schimb, [...] li se cerea un şoim dăruit
viceregelui Siciliei, la fiecare sărbătorire a Zilei Tuturor Sfinţilor.”
În prezent, Mdina
mai este cunoscut şi ca Oraşul Tăcerii, din motive lesne de înţeles: nu mai
este locuit decît de mai puţin de 300 de maltezi, urmaşii nobililor de altădată
pe de o parte, şi pe de altă parte pentru că oraşul chiar pare lipsit de viaţă;
nu mai este permisă decît circulaţia maşinilor speciale (poliţie, salvare,
dric, poşta) iar tineret nu prea mai e. Vom mai vedea cîteva localităţi care
îmbătrînesc şi par a fi pe moarte pentru că tinerii le părăsesc...
Întregul oraş
este alcătuit din palate impresionante; vechii nobili neavînd altă ocupaţie, au
declanşat o întrecere: care să aibă un palat cît mai frumos şi mai impunător.
Străzile foarte înguste sunt de
concepţie arabă: sunt mai răcoroase pentru că soarele pătrunde mai greu şi sunt
mai uşor de apărat în caz de asediu.
În centrul
localităţii se află Catedrala Sf. Paul în faţa căreia se află cea mai largă
piaţetă din oraş, locul unde seara cei trei sute de locuitori se adună să stea
la palavre sau să bea un păhărel; nimeni nu are voie să lipsească de la adunare
decît dacă are un motiv foarte bine întemeiat. Dacă doriţi cumva linişte şi
vreţi să vă stabiliţi acolo, se mai găsesc cîteva palate de vînzaredintre care unul, chilipir,
costă numai vreo şase milioane de euro. J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu