Ciririp cirip cip cip

Era pe vremuri o melodie cu un astfel de refren. Melodie cîntată de Ion Dolănescu, dacă nu mă înşel. Recunosc spăşit că îmi plăcea această melodie mai ales la unele petreceri care se lăsau cu băută zdravănă cu lăutari. J

Dar nu despre această melodie şi nu despre vreo petrecere cu lăutari vorbesc acum. Acum vorbesc despre sensul pe care îl dau puşcăriaşii cuvîntului argotic, „ciripitor”. Lesne de înţeles că ciripitor înseamnă tot în limbaj (semi) argotic, turnător. Nu turnătorul de la vreun furnal J ci, delatorul, pîrîciosul, veriga slabă a lanţului infracţional care de obicei marginalizat fiind, se răzbuna pe „barosani” dîndu-i „în gît” adică, ciripindu-i. Sigur că de cele mai multe ori, ciripitorul îşi păstra astfel, libertatea sa de mărunt infractor ca expresie a instinctului de supravieţuire. Libertate acordată lor, de anchetatorii care urmăreau de fapt, piesele principale ale lanţului infracţional.

Nimic nou sub soare. Metoda asta este aplicată peste tot în lume, de toate sistemele de combatere  a fraudelor la toate nivelurile imaginabile şi pentru toate reţelele de crimă organizată de la cele mai mari pînă la cele mai mici; nu intru în amănunte ci, intru direct în subiect: malaxorul DNA funcţionează la turaţie maximă!

Am văzut astăzi o scurtă declaraţie de presă a doamnei Codruţa Kovesi. Foarte concentrat, această admirabilă doamnă a dat un semnal puternic: avem peste 4800 de dosare în lucru şi atîta vreme cît vom fi lăsaţi să ne facem treaba, o vom face! A mai spus doamna Codruţa şi un lucru esenţial: din ce în ce mai mulţi cetăţeni sunt dispuşi să depună mărturie ( cirip J ) despre cauzele de corupţie pe care le cunosc pentru că oamenii şi-au depăşit complexul de teamă. Aci este esenţa problemei: NU se mai menţine practica prin care românii ştiau că dacă „o mînă spală pe alta şi amîndouă spală obrazul”, practica muşamalizării prin „omerta”, urma scapă turma!

Zăvîrşi cu această adevărată plagă! Vă mai amintiţi ce spunea domnul Ponta înainte de campania electorală? Citez din memorie: dacă pierdem la alegerile prezidenţiale, scapă cine poate. Ei bine, nu prea mai scapă nimeni! Nici măcar domnia sa.

Aşa  că, ciririp cirip cip cip! Şi mai cade cîte un corupt...