Pendulez

Deşi politica îmi mănîncă încă destulă vreme, reuşesc să mă mai întorc şi la lecturile mele cotidiene. Numai că, am pierdut ceva: nu mai reuşesc să mă mai mobilizez şi să le relatez. Sau măcar, să le semnalez. De prea multă vreme...

Anul acesta este primul în care abia ajuns la Bookfest, prin vară,  am simţit nevoia să plec de îndată de acolo... iar la Gaudeamus, n-am ajuns deloc...  Nu intru în amănunte.

M-am mulţumit să comand (ca de obicei) prin poştă de la Editura Polirom cîteva titluri de carte, titluri care erau de multă vreme pe lista mea de lecturi. Şi voi face probabil săptămîna viitoare o incursiune la librăria Humanitas-Cişmigiu să mai cumpăr cîteva cărţi care mi-au deşteptat interesul. În fine.

Nu mi-am propus deocamdată să citesc cartea domnului Iohannis, Pas cu pas. Aştept să văd cum va evolua noul preşedinte ales, Klaus Iohannnis, pas cu pas, după ce va fi instalat în funcţie şi abia după aceea voi citi cartea sa, pentru a vedea – dacă voi avea ceva de văzut – cum se împacă viaţa literaturizată de domnul Iohannis cu viaţa reală.

Tare sînt curios! Sînt curios mai ales să văd dacă noul preşedinte chiar va face ceea ce aşteaptă oamenii care l-au votat în număr covîrşitor, de la el. Un sentiment indefinit mă face să cred ca da, Iohannis va încerca să-şi impună programul politic anunţat – pe scurt – în campania electorală. Rămîne numai de văzut ce forţe politice îl sprijină.

Bon. De ce-am spus că pendulez? Pendulez pentru că în modul meu naiv de a vedea evoluţia situaţiei politice, înclin să cred ca da, începînd cu data de 16 noiembrie 2014, în România,  paradigma modului osificat în care s-a făcut politica internă, va fi schimbată definitiv! Şi totuşi... Dacă dezamăgirea cînd ne-am pus speranţele în domnul Emil Constantinescu, se va repeta?