Moşi

Între cele 20 de zile de peste an, care stau sub semnul generic de „moşi” este şi ziua de 1 noiembrie, ziua „moşilor de toamnă”. N-am avut parte de instruire religioasă în tinereţe – nu doar eu ci, prea mulţi trăitori din generaţia mea şi următoarele, dar,  încerc să recuperez acum, la ceas tîrziu, această deficienţă. Măcar parţial. Acum.

Semnificaţia acestei zile poate fi citită – de către cei care doresc –  pe portalul Creştin ortodox.

Ce vreau să spun? Nimic altceva decît că, abia cînd vine vremea să ne înţelegem vremelnicia, ne aducem aminte de cei adormiţi întru Domnul, iar mare parte dintre zilele de „moşi” ne dau acest prilej. Iar astăzi, a fost un astfel de prilej. Prilej cu care încercăm să ne împăcăm cu viaţa noastră aşa cum e, raportată la năzuinţele „moşilor” noştri. Unii au timp pentru aşa ceva, alţii n-au timp şi nici nu vor să audă despre aceste obiceiuri (stră) vechi. Nu-i bai, viaţa merge înainte şi cu, şi fără apelul la tradiţii sau la apelul către „moşi”.

Sigur, oamenii mai „cuprinşi” merg la Biserică în aceste zile înarmaţi cu „pomelnice” şi cu daruri destinate celor mai puţin favorizaţi de soartă: pachete cu pomeni împărţite celor vii, cu gîndul că „moşii / morţii” noştri se bucură de aceste daruri şi se ospătează cot la cot cu cei vii, care le primesc. Aşa şi e, cred!

Totuşi, sînt trist: nu doar că din ce în ce mai puţini sînt cei care merg la Biserică. Sînt trist că Biserica a devenit un loc de troc între cerşetorii de profesie, şi creştinii care - avînd posibilitatea de a o face, dăruiesc. Bieţii  săraci adevăraţi! sunt daţi brutal la o parte de cerşetorii de profesie – la fel de săraci! – iar Biserica nu a găsit decît un singur mod de a rezolva acest conflict: îi alungă pe cerşetorii manifeşti. Îi ţine la poarta Bisericii. 

Sigur, credincioşii catolici sunt scutiţi de agresiunea cerşetorilor. Ştiu de ce, dar, nu vreau să intru în acest subiect. Mă întreb, numai, un singur lucru: cum poate să creadă BOR, că alungîndu-i cu brutalitate pe „cerşetorii de profesie” rămîne în esenţa creştinismului? Dacă se referă numai la scena în care Iisus, i-a alungat din Templu pe zarafi, este pe o cale greşită. Iisus i-a iubit pe toţi oamenii, fie ei zarafi, cerşetori, bogaţi, vameşi, leproşi – în toate sensurile acestui cuvînt!

„Moşii” noştri ne vegheză dar mai mult decît atît, nu pot face. Depinde numai de noi cum preluăm atît tradiţiile venite dinspre ei cît şi năzuinţele lor.

Dacă nu, vom celebra conceptul comunist: MOŞI = BÎLCI!