A trecut fix o lună de zile (acum sunt două...) de la reprimarea sălbatică
a demonstraţiei paşnice a românilor din diaspora, la Bucureşti. Ca să
îngreuneze ancheta, au secretizat informaţiile. Asta se întîmplă cînd vinovaţii
sunt la butoane: ascund urmele, temporizează şi în final, muşamalizează. Apoi.
Cearta primăriţei ot bucale cu teleormăneanul cel viteaz a început să
capete accente comico-tragice. Liste de susţinere a primăriţei din partea
lipitorilor şi a linguşitorilor în frunte cu Arşinel, mînie proletară de
înfierare a doamnei susţinută timid de cîteva organizaţii pesediste, balamuc.
Un lucru este limpede: această haită care a pus mîna pe ţară, se va da de
ceasul morţii pînă sa fie decuplată de la ţîţa bugetului de stat. De plecat tot
va pleca de la butoane clanul tăriceano-drăgnicesc; chestie de timp; dar
înainte de plecare, vor face praf şi pulbere România, dacă restul haitei
pesedo-aldistă le va permite cu inconştienţă, această ticăloşie. Sper să nu.
Revin la Montrealul nostru că-i mai sănătos. Caut pe tabletă o rută din
Levis pînă la autogara din Quebec, găsesc mai multe variante, parcă ar fi două
autogări, dar mai bine îl aştept pe Robi să ne descîlcească.
O să o iau uşurel la pas în josul străzii să văd ce indicaţii preţioase
mi-a dat fierătania şi dacă nu mă descurc o să ţîp franţuzeşte: HELP J
Abia acum descopăr că de fapt, Levis dispune de o reţea întreagă de
autobuze, nu doar de bus 35 R. Mai ştiam că există bus 19 dar habar n-am unde
merge, şi nici nu ne-a interesat pînă acum. Astăzi am căutat bus 35 E dar n-am
fost în stare să-l găsesc pentru că una îmi arăta gps-ul de pe tabletă şi alta
era situaţia la faţa locului. Teoretic, 35 E ne-ar fi dus fix la autogara de
unde vom lua autocarul pentru Montreal. Cred că nu-i mare diferenţa dar dacă nu
ştii, nu ştii şi gata. Cred că degeaba o
să-l rog pe Robi să ne desluşească. El care nu s-a mai dezlipit de maşină de
vreo şapte-opt ani, chiar n-are cum să ne ajute. Soluţia: taximetria locală.
Bun şi aşa că doar nu vom rămîne neduşi la Montreal. Ce să o mai bîjbîim: va
veni un taximetru în faţa casei la ora 7,40.
Avem de vizitat în principal două Catedrale, dintre care una este o copie
la scară a Vaticanului, Catedrale
Marie-Reine-du-Monde, iar cealaltă, Basilique
Notre Dame a fost construită chiar lîngă Seminarul Sulpician, cea mai veche clădire din Montreal, în
funcţiune de 333 ani, păcat numai că nu este deschis şi pentru public. Dar sunt
extrem de curios să văd „oraşul de sub oraş”! Şi, funcţie de timp şi de cum ne
orientăm, mai sunt şi alte obiective de văzut. Avem hotelul rezervat, bilete de
întors, tot tot tot.
Am ajuns iar la complexul de magazine de lîngă oraş şi de data asta şoferul
de pe 35 R ne-a taxat cu 3,5 dolari, nu cu 2 cum ne obişnuisem...
Aşa cum am promis, am luat ceva „provizii” pentru această mini excursie,
poate că nu va fi nevoie de ele dar, mai
ştii? Am văzut la Niagara cît de bine ne-au prins. Nu mă pot obişnui cu faptul
că la magazin preţul afişat nu conţine nu ştiu ce taxe şi una crezi că ai de
plătit şi altă sumă trebuie să scoţi din portofel. Nu mi se pare corect. Dar.
Trecem şi peste chestia asta.
Belea cu fumatul. A primit Robert reclamaţii de la colocatari că fumăm în
casă şi nu este voie. - Adică dacă tembelii ăştia sunt abstinenţi, trebuie să o
fac şi eu pe sfîntul? - Aşa e regula, a zis Robert. - Şi dacă nu ne
conformăm? - TICHET! Problema nu e de
abţinut sau nu de la tutun sau că trebuie să ieşi în grădină la fumat cum
ieşeam în curtea şcolii cînd eram liceeni. Mă deranjează că în casa omului, pot
alţii să stabilească reguli şi iar nu mi se pare corect. Comunişti nesuferiţi J Glumim noi dar chestia
asta este cumplit de serioasă. Peste tot, nu ştiu ce fel de forţe oculte,
testează limitele de supuşenie pe care oamenii sunt de acord să le suporte. În
caz contrar, ar fi chiar mai rău, pentru că aceste reguli ar fi dictate de
tembeli decerebraţi.
Să fie oare la mijloc, şi aici, sinistra imbecilitate denumită pompos
„politically correctness”? Foarte posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu