Pick Nick special

Ne-am găsit într-un final fericit, cu Robert J Iar mergem pe unde n-am mai fost deşi, tot în Quebec suntem. Maaare pălălaie Quebecul ăsta. Maaare de tot. Ajungem iar la Cîmpiile lui Abraham (pe altă latură) şi ne întindem la drum. Unde mergem? La Pick Nick. Ce este acest Pick Nick? Este o petrecere bi-anuală pe care o mînă de români o organizează în aer liber pe un teren din apropierea unui lac, închiriat de la primăria oraşului Quebec. Organizatoare este o doamnă, Cecilia, pe care Robi o ştie foarte bine. N-a prea mai fost el aici, dar, este foarte bine cunoscut de mica comunitate de români care participă la acest pick nick. Este chiar căutat. De ce? El ştie.

Noi am ajuns cam pe la spartul tîrgului, dar, şi ultimii sosiţi sunt serviţi ca primii veniţi. Adică la cerere. Sunt disponibili mititei, eeeeee, crenvurşti,  eeeeee, cartofi prăjiţi, mneah din cei congelaţi, salată de varză, gogoşele şi prăjiturele. Tacîmuri din plastic, farfurii aşişderea, de pahare nu este nevoie pentru că fiecare îşi bea sucul sau berea din cutie. Ici colo sunt montate butoaie pentru colectarea gunoiului. Văd că marea majoritate a românilor le folosesc pentru a scăpa pajiştea de propriile deşeuri menajere. Frumos! Este normal ca ca fiecare OM să şi rînească după ce a belferit.

Bon. Am mai băut o leacă de bere şi am nevoie de toilet. Prin preajmă, nimic altceva de aşa zisele haznale ecologice. Bleah. Ce mizerie. N-am mai intrat  niciodată într-una şi sper să nu mai am nevoie niciodată. MI ZE RA BIL. Fosă septică? Bleah. Mizerie cu pretenţii. Mult mai ecologic ar fi să-l faci naibii pe domnul pipi în pădurea din apropiere, dar, nah, fabricanţii de căcăstoare inutile au puterea de a impune aceste răhăţişuri, peste tot. Huo!

Revin la Pick Nick. Este frumos că românii se adună ca să mai socializeze în condiţii de exil. Foarte frumos. Cam rustic după gustul meu, dar, frumos. Am văzut cu surprindere că sunt foarte mulţi copii. Aproape mai mulţi decît adulţii care i-au adus aici.

Nu cred că acum, sunt mai mult de 100 de români la acest pick nick. Au fost evident mai mulţi pentru că unii au venit, au băut, au mîncat, au socializat şi au plecat. Important este că se simt bine, rîd, glumesc, şi cel mai important lucru, vorbesc ROMÂNEŞTE!!!  Aceşti oameni ŞTIU că au rădăcini care nu pot fi smulse de bejenie. Una dintre aceste rădăcini, este limba maternă.

Bon. Mai departe scriu în carte J L-am întîlnit şi pe Părintele Daniel. Cred că el a fost omul care l-a întîmpinat pe Robi cînd a aterizat aici, în ţara care l-a adoptat. Nu insist. Cert este că Părintele Daniel s-a obosit ca, atunci cînd a venit în România el ştie de ce, să facă un ocol şi să ne aducă de la Robert un mesaj. Cum să uiţi aşa ceva? Desigur, ne-a invitat la biserica pe care o păstoreşte şi i-am promis că vom veni. Cînd? Vom vedea.

Uitasem J toată distracţia de la pick nick a fost însoţită de muzică românească, atît populară cît şi foarte uşoară J chiar acum, răsună „iarba verde de acasă”. Înduioşător. 

Le. Quebec este de două ori și jumătate mai întins ca suprafață decît Bucureștiul dar, are numai 650 de mii de locuitori.