Ultima zi de vară. Marche du Vieux Port

Ziua începe cu o dimineaţă superbă şi cu un cer senin pe care soarele străluceşte intens. Este un pic cam  răcoare (mimim 11, maxim 21 grade Celsius) în Levis (ce nume frumos!) dar vremea frumoasă predispune la optimism şi de ce nu ar fi aşa?

Aseară, imediat ce a venit Robert acasă, a butonat două secunde şi am avut internet J Am şi acum dar ştirile de acasă, riscă să-mi taie cheful de vacanţă. Nimic nou sub soarele României: o haită de penali în luptă cu o mînă de oameni de bine. Primii vor să distrugă, ceilalţi încearcă să apere justiţia. Cică s-au cam ascuţit cuţitele în pesedragnea. Nu prea cred, nici mari speranţe n-am, dar, să mai vedem.

Deocamdată, numai azi nu-i mîine, iar mîine, vom porni pare-se, către Niagara şi posibil vom opri şi la Ottawa, la întoarcere. Oricum, este în drum,  că ne va duce Robert cu maşina. Cum s-ar spune, taxi-Robert revine J  Probabil că azi vom merge în sfîrşit să vedem Marche (nu ştiu să pun accent pe e) du Vieux-Port, aflată la mică distanţă de Portul Maritim. Am învăţat schema: bus 35 R, transfer L 1, voila! J Voila şi nu prea, că una este bus 1 care merge la acea piaţă şi altă gîscă în altă traistă este L 1 J Evident am luat L 1 şi în loc să ajungem în Quebec cum eram convins, am străbătut un alt orăşel satelit al Quebecului şi la capăt de linie, şoferul s-a uitat întrebător la noi. Spun că venim din Levis şi vrem să mergem în Quebec;  domnul șofer, aprobă, îmi arată că trebuie să luăm L 3 tot de acolo, şi mai mult decît atît, ne dă şi biletele înapoi care vor fi valabile şi pe această linie. Avea dreptate Robert cînd a spus că suntem undeva şi ajungem undeva J

Iarăşi nu mai înţeleg cum funcţionează transportul în comun, dar, un lucru este cert: oamenii te ajută şi nu încearcă să profite de neştiinţa turiştilor. Cum am mai spus, civilizaţie!

L 3 ajunge în Quebec şi casc ochii pe geam. Peisajul îmi este cumva familiar şi la un moment dat, văd că avem staţie comună cu bus 11, cu  care am mai mers. Coborîm din L 3, aşteptăm bus 11 şi cînd vine, prudent, întreb şoferul dacă merge în port (piaţa este imediat lîngă). Confirmă, prind curaj şi întreb de Piaţă. La un moment dat opreşte şi îmi spune că am ajuns. Altă încurcătură în capul meu: credeam că trebuie să ajungem mai întîi în port şi apoi la piaţă, dar uitasem că asta era valabil la întoarcere. Acum, la ducere, mai întîi era evident, Piaţa J Pricep pînă la urmă ce-mi spunea amabil şoferul de zor, şi coborîm fericiţi.

Intrăm în Piaţă si începem scotoceala (din priviri J ). Legume, fructe, dulciuri de tot felul, artizanat (fără foto vă rog), chiar şi ceva veşminte, lactate, mezeluri, vinuri, sucuri, tării, de toate pentru toţi. Înţeleg: aici sunt produse, cum am spune noi acasă, de la ţară. Nu ca la market unde habar nu ai ce sunt şi de unde sunt produsele pe care le consumi. Aici, toţi producătorii spun / afişează din ce fermă provin produsele respective. Am văzut şi marfă provenită din Ile d’Orleans, locul acela plin de sfinţi J unde ne rătăciserăm în urmă cu cîteva zile. Preţuri comparabile ca la market, 4 dolari cartofii, 5 sau 6 roşiile, 1,5 ridichiile, 3 o legătură de morcovi, şi tot aşa. Scump porumbul ştiuleţi: şase dolari bucata! Bineînţeles, toate produsele sunt BIO! J

Ne ne tentează mai nimic; mîine oricum plecăm spre Niagara, aşa că gata: am bifat şi obiectivul acesta. Mai facem ceva azi? Da. Ne întoarcem acasă că vremea a cam trecut, ne-a cam luat şi foamea şi setea şi ne aşteaptă acasă papa bun făcut de Silvia. 

Boooon. Altă problemă este faptul că trebuie să ai mereu bani potriviţi la autobuze. Soferii nu pun mîna pe bani, înghesui monedele într-un soi de puşculiţă / aparat, primeşti biletul, dar dacă în loc de 7 dolari pui o bancnotă de 10, adio rest! Cum nu prea mai avem monede, intră Silvia într-o gelaterie să încerce să schimbe măcar o bancnotă de 20. He heee, reuşeşte şi fuga la bus 11. Urcăm, dau să scriu ceva, ioc ochelari! Care va să zică dacă în urmă cu cîteva zile n-am reuşit să pierd umbrela, pentru că m-a atenţionat o doamnă, am reuşit acum să rămîn fără ochelari J Nu-i nimic, oricum vroiam să-i schimb.

Încerc internetul, merge frate!

Coborîm din bus 11 apoi din L 2 şi pînă să ne suim în 35 R care ne duce fix acasă, dăm o raită pe la Magazinul din apropiere. L-am mai descris o dată, reiau, este mare, luminos, are mărfuri din belşug dar acum, am descoperit şi lipsurile. Caută Silvia foi de plăcintă. Ioc. Huoooo J Caută icre. Ioc. Huoooo J Vreau şi eu un stick. Ioc. Huoooo J Ne mulţumim cu bere care timp de trei zile este la ofertă şi iese cam la un dolar şi cîţiva cenţi per sticlă. Cum un dolar face cam trei lei,  ieftin şi bun. Tot n-am reuşit să aflăm de unde găsim ţigări. Da’ mai avem rezerve de acasă. Încă. 

Acasă, după ce-am consemnat peripeţiile zilei, încerc internetul. Ioc. J De ce? Aflu io’ cînd apare Robert. Pînă atunci, mai citesc din cartea domnului Ioan T. Morar…