Excelentă observaţia lui Silvia, apropo de şoferul român căruia nu-i place
Canada: – da’ nici nu pleacă înapoi, la foamea din romanica J De fapt, Silvia mi-a
semnalat multe lucruri pe care eu le-am consemnat de parcă mi-ar aparţine J Şi tot Silvia mi-a spus
la Metrou, prima dată cînd călătoream înspre hotel: suntem vînaţi. Nu ştiu dacă
am fost vînaţi sau nu dar, este plină Canada de figuri dubioase de asiatici, de
africani şi de arabi. Şi nu mă refer la
etnie sau la rasă. Mă refer strict la figuri dubioase. Chinezii au chiar
propriile lor cartiere. Mi-a spus Robert că este nevoie de ei (arabi, asiatici,
africani) pentru că sunt multe munci pe care canadienii le refuză. De exemplu,
la hotelurile mici unde nici salariile nu pot fi prea mari. Şi exemple, mai
sunt. Apropo de vînătoare, am avut şi eu la un moment dat această senzaţie tot
în preajma metroului, cînd am scos tableta ca să caut un magazin alimentar. Cam
prea insistent se uita un tuciuriu la mine şi la tableta mea. Noroc că erau
mulţi oameni prin preajmă şi nu s-a întîmplat nimic. Şi am mai văzut tot în
faţa metroului, un drogat destul de agresiv care cerşea; vai de capul său de
băiat tînăr distrus pe altarul unui viciu cumplit. Cred că a înebunit lumea de
tot. Sunt interzise ţigările dar este acceptat tacit, consumul de droguri. Care
tabagic a fost vreodată agresiv cu semenii? Eu n-am auzit aşa ceva. Chiar şi alcoolicii, rar ajung în
starea de a deveni agresivi.
Dacă regret ceva, este că am ratat oraşul de sub oraş. Am văzut la un
moment dat o promenadă subterană cu vreo două magazine, o cafenea şi grupuri
sanitare, dar care nu părea să aibă legătură cu cei 32 de kilometri de oraş
subteran. Să fie deschis numai cînd vremea este nefavorabilă, nu prea cred. Îmi
lipseşte? Da. Motiv să revenim J
Se pare că Silvia a descoperit ceva care ar fi avut legătură cu acel oraş
rîvnit. Dar nu este sigură şi nici timp nu mai avem. Oricum, nu-i place
Montreal. Prea mare, prea dinamic, prea mult se construieşte, prea multă
agitaţie. Chiar şi şoferul român spunea că mult mai frumos şi mai curat este
Quebec. Ce să spun eu contra? N-am ce.
Ce-am mai observat este că în locurile fără semafoare (şi chiar şi în cele
semaforizate), pietonul este suveran! Nimeni nu-l clacsonează, nu-l înjură,
nu-l agresează. Toţi şoferii au răbdare şi zîmbesc politicoşi. Civilizaţia s-a
obţinut în urma unui proces îndelungat în care NIMENI nu a făcut rabat de la
lege. Frica de TICHET a impus respectul faţă de lege. Repet, amenda poate
ajunge la zece mii de dolari, iar suspendarea permisului de conducere, te face pieton pentru DOI ani!
Altă remarcă a Silviei – vîjjjj în stînga, vîjjjj în dreapta, maşinile de
pompieri, chiar dacă nu se vede pe nicăieri vre-un incendiu. Aşa şi e! Probabil
că se deplasează preventiv, ca într-un soi de exerciţiu permanent.
Revin la această minunată incursiune în Lumea Nouă facilitată cu largheţe
de fiul nostru (ne-a pus la dispoziţie un card...). Am vizitat Quebec – şi o
vom mai face – am avut formidabila experienţă de la Niagara, am vizitat
minunata Ottawa iar acum, tocmai încheiem excursia de la Montreal. Nu mai vrem
şi la Toronto. Montrealul ne-a ajuns, deşi, aici am reveni măcar pentru Under
ground City care există, numai că ţăranu’ de orăşanu’ l-a ratat din vina sa.
Nici cine ştie ce obiective turistice nu pare să aibă (ARE) Toronto, dar mai
bine tac pentru că nu vreau să mă comport ca vulpea care nu ajunge la struguri J Spun numai că imaginarul
meu turistic apropo de Lumea Nouă este deja, satisfăcut. Mai avem de hălăduit
pe aici vreo trei săptămîni, vedem noi ce vom face, dar, faptul că suntem
împreună cu fiul nostru după atîta vreme (opt ani şi jumătate), este deja,
destul. Nu mi-am format o părere despre întreaga Canadă, este foarte greu să
vizitezi o ţară cît un continent în cîteva săptămîni.
Revin la A2K, hotelul acesta despre care am citit nişte referinţe pe
internet. Cică ar fi construit în stil victorian şi este foarte atent
restaurat. Trebuie să recunosc că chiar dacă sunt minuscule, camerele-s curate
şi foarte ieftine. Este hotelul perfect pentru cei care nu au dare de mînă dar
vor să locuiască cîteva zile, în inima oraşului Montreal. Repet, 80 de dolari
pe zi cu taxe cu tot, este puţin chiar şi pentru ţări mai sărace (un dolar este
egal cu trei lei). Desigur, oricine iubeşte confortul, nici eu nu-l resping
dar, pînă voi cîştiga la loto, ştiu să-mi măsor lungul nasului J
Gata şi pentru azi. Mai este şi mîine o zi. Am căzut de acord cu Silvia că
nu vrem să locuim în Montreal. Şi iară înţeleg de ce Robi preferă o viluţă în
Quebec. Ştiţi ceva? Dacă Silvia decide să părăsim România, o voi urma deşi, eu
nu m-aş da dus din ţară, încă. Nu pînă nu voi vedea că ticăloşii plătesc pentru
fărădelegile comise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu