Prima zi pe tărîm canadian.

Ne trezim după un somn adînc adînc adînc (de vreo trei ore J că am stat la sporovăială cu Robert alte vreo trei ore!). Este ora locală şapte şi treizeci.

Aseară, după ce ne-am recuperat bagajele de cală şi ne-am revăzut cu Robi, ne-am urcat în venerabilul său Volvo şi ne-am aciuit în apartamentul său de trei camere plus dependinţe plus o simpatică grădină cu flori şi grătar dintr-un mic oraş satelit al Quebec, Levis, aflat la distanţă de opt kilometri de centrul oraşului Quebec. Legătura cu Quebec o asigură autobuzul 35R plus linia doi de autobuze. Apoi, o armată de autobuze te poartă unde ai treabă. Voi reveni la sistemul de transport local, ulterior, după ce mă voi dumiri. Suntem într-un cartier liniştit, format dintr-o grămadă de vile şi vilişoare cu un etaj maxim două, situate printre arbori mai bătrîni sau mai tineri. M-a impresionat Quebecul prin imensitatea de verdeaţă din care se iţesc locuinţele, majoritatea gen vilă. Oraşul se întinde preponderent pe orizontală, mai rar blocuri înalte sau blocuri turn.

Cartier liniştit. O să-i aflăm noi secretele poate începînd de mîine că acum,  trebuie să ne organizăm; despachetat valize, împrietenit cu locul, etc etc etc. Silvia pregăteşte o omletă cu jambon, ceapă, brînză şi alte alea. Miam miam J 

Deşi am schimbat fusul orar ne-am trezit fără să cucăim de somn dar nu cred că aş fi capabil de vre-un efort. Mă gîndesc cu cîtă uşurinţă condamnă unii inconstanţa unor sportivi de elită. Băi deştepţilor, ia încercaţi să vă schimbaţi săptămînal ambientul, fusul orar, obiceiurile, poate chiar alimentaţia şi abia apoi încercaţi să vorbiţi despre performanţă. În fine.

Robert ne instruieşte cum să folosim telefoanele mobile racordate la reţeaua locală ca să nu tocăm bani pe relaţia Vodafone România cu telefonia mobilă din Canada. Nu-i prea simplu, nici complicat, este numai diferit.

Ce vom face azi ? Nu prea mare lucru. Robert lucrează, Silvia bucătăreşte, eu habar n-am cum să-mi omor timpul că internet, încă n-am. Vremea este frumoasă, însorită, dar spre deosebire de Bucureşti ceva mai răcoroasă dimineaţa şi seara. Am mai terminat o carte, Vin ruşii, care conţine cinci eseuri, după cum urmează:

- Reperele unei istorii. Umbra Rusiei / Ioan Stanomir.

- Visul lui Cotovschi / Marian Voicu.

- Cinci drumuri deschise pe care (mai) pot intra ruşii / Sabina Fati.

-Valul democraţiei iliberale şi ofensiva Rusiei împotriva Occidentului.  Riscuri pentru România / Valentin Naumescu.

- Cînd m-am născut, ruşii veniseră deja / Vitalie Ciobanu.

Dacă vreţi să înţelegeţi EXACT de ce se comportă cum se comportă gaşca lui tăricel şi a lui drăcnel, citiţi această carte, NEAPĂRAT!

Să trecem peste acest spinos / delicat subiect.

Este ora 17 aici, adică ora 24 la Bucureşti şi mă cam lupt cu oboseala. Sînt hotărît să rezist cît pot ca să intru în ritmul timpului local. Am şi o dilemă: mă tentează o bere dar cum eu respect regula orei 18 mai aştept J Păi? Silvia mă tentează cu cafea. Nu mulţumesc, n-am mai băut cafea de vreo 15 ani şi nici nu mă prea tentează o noapte albă, acum. Chiar NU!

Deocamdată îl aşteptăm pe Robert împreună cu care vom face planul de bătaie pentru următoarele şase săptămîni. Sigur vom vizita Ottawa, Niagara, vom începe desigur cu Quebec,  apoi Montreal, poate şi Toronto. Vom vedea pentru că distanţele sunt mari iar avionul cam costă, la fel şi hotelul. Deocamdată este foarte bine că suntem după opt ani de zile împreună cu Robert şi nu doar pe Skype.