Parlamentul Canadian

Am ajuns la Parlament. Procedura zice că trebuie să aşteptăm să vină ghizii rînd pe rînd şi în funcţie de culoarea biletului de acces, ne încolonăm în grup în grija cîte unui ghid. De fapt, mai multe fete şi parcă, un singur băiat.

Mai întîi trecem de vigilenţa unui cerber care ne scotoceşte prin bagaje. Apoi, trecem printr-un scaner identic cu cel de la aeroport. Urăsc de moarte umilinţa de a-mi scoate cureaua de la pantaloni. Este un gest total inutil dpmd vedere. Bine că măcar aici nu ne-au mai descălţat. De cîte ori trec prin aceste proceduri umilitoare mă revolt. Pentru cîteva secături fanatice care terorizează civilizaţia umană de tip occidental în numele unei aşa zise religii a păcii, miliarde de oameni paşnici sunt umiliţi în fel şi chip, zilnic. Ţelul acestor descreieraţi este să convertească întreaga rasă umană la supunere. Căci asta înseamnă Islam: su pu ne re! Iar principalii lideri politici ai lumii occidentale, închid ochii la aceste abuzuri pentru că-s pur şi simplu, IMBECILI şi iresponsabili. Nu chiar toţi dar marea majoritate îşi merită acest apelativ, cu vîrf şi îndesat. Huo!

Trecem peste aceste momente stînjenitoare şi începem vizita.

O prăjină cu patru ochi, talie de viespe şi pas săltăreţ se pune pe tolocănit la foc automat, balansîndu-se pe picioroange ca un cocostîrc băgat în viteză. Şi turuie şi turuie într-o franceză din care pricep cam două cuvinte din patru că prea repede mitraliază vorbele. Cînd şi cînd, Robert are timp să ne traducă. Dar nu prea are acest prilej că blonda cu părul lung pînă în talie porneşte din nou ofensiva verbală la adresa bietelor noastre urechi.

Silvia mi-l aminteşte pe Janos, ghidul din Malta care tot aşa, vorbea şi vorbea, doar o vorbă vă mai spun, şi iar tolocănea vreo jumătate de oră J Seamănă dar nu răsare. În timp ce Janos era transpus în timp ce perora, Sofie   (aşa o cheamă) este pusă mai mult pe şagă şi pe socializat. Mă rog, asta E. Eu aş fi poreclit-o CIRIPICI dar m-am abţinut. Sofie ne cară prin diverse încăperi, uite cutare, uite Camera comunelor, Uite Senatul, uite Camera francofoniei, uite Camera de comemorare a Eroilor (nu în această ordine dar, nu prea contează). Contează că la intrarea  în aceste încăperi, cerberi încruntaţi ne atrag atenţia: jos şapca! Puţin respect! Ok. Dacă insistaţi.

În sfîrşit, vizităm o mîndreţe de încăpere, Biblioteca.

Aici rămîn literalmente mască de frumuseţea etalată de rafturile cu cărţi şi de lumina care domină încăperea din toate părţile, în vizibil contrast cu clar obscurul etalat în celelalte încăperi!

În sfîrşit, după aproape o oră de cutreierat, turul se încheie. Totuşi. Cine vrea, poate să meargă în Turnul cu ceas, sau Turnul Păcii cum mai este denumit. Marea majoritate a grupului păstorit de Sofie a renunţat. Numai noi, trei telelei şi vreo patru chinezei, de ambele sexe, ne-am manifestat curiozitatea. Am urcat cu un ascensor, nouă etaje, şi pur şi simplu, ni s-a tăiat răsuflarea! Nici vorbe nu prea mi-au mai rămas pentru a descrie ce vedem. Dureros de frumoase imaginile panoramice ale Ottawei văzute de la înălţimea de 90 de metri ai turnului, pe toate cele patru laturi ale platformei de sus. Parafrazînd, spun cu lejeritate: vedi Ottawa, poi mori. Cum nu prea mai am cuvinte, las imaginile să vorbească.

Unde scriu eu toate astea? Aşezat pe treptele care duc la Biroul Primului Ministru J Acum stăm şi aşteptăm amphibusul cu care vom încheia acest veritabil tur de forţă. Tandemul face planuri: - după tur, îl ducem pe tati acasă şi noi mergem la Dolarama pentru cumpărături. - Merg şi io’ la Dolarama, că rămîn acasă cînd vreau eu, nu cînd spuneţi voi J Ne-am dus toţi trei dar, degeaba ne-am dus. Fix la 18 au închis dugheana. Noi am ajuns la 18 şi un minut…

Măcar mi-a spus Robert că vizita la Parlament a fost gratuită. Dacă spune el, înseamnă că aşa a fost!