Am ieşit din Catedrală şi mergem pe Rue Notre Dame pînă la capăt. Case mai
vechi cu mai multe etaje şi roiuri noi de zgîrie nori. Cum ar veni, oraşul
vechi s-a îngemănat cu noul, rămînînd mai ales cu numele. Cred că am mai spus,
cele mai vechi clădiri din Montreal sunt Ordinul Sulpicienilor şi Basilique
Notre Dame, ambele avînd peste trei sute de ani vechime.
Ordinul Sulpician
Acum, savurăm cîte-o bericică pe malul fluviului. Am văzut un vapor care a
plecat în croazieră, nu ne mai trebuie J Am văzut şi un amfibus, nici
ăsta nu ne mai trebuie J Vedem la orizont o roată
mare, un carusel, este cam departe şi nu prea mai am chef de mers pînă acolo.
Am păpat aici o supă excepţională din legume cu cîteva fire de paste făinoase
şi după ce lingura a refuzat să mai prindă în căuş ultima sorbitură, am făcut
şi eu cum a procedat Rick Stein. Acesta este un bucătar celebru cu trei stele
Michelin (maximum posibil) care are o
emisiune la Paprika tv. Emisiunea sa constă în prezentarea unor călătorii în
weekenduri prelungite, în diverse locuri ale lumii, unde se dedulceşte la
gastronomia locală, pe care apoi o reinterpretează după gustul său, cînd ajunge
acasă. Să vă spun ce reţete am văzut la el? Mai bine, nu J Eiii, şi cînd a ajuns Rick Stein
pe undeva, unde vedeta culinară a fost o supă delicioasă, cînd a văzut că
rămîne în bol bunătate de ultimă sorbitură, Rick Stein a dus bolul la gură şi a
sorbit tot tot tot. Apoi, a zîmbit ca un copil care tocmai făcuse o şotie J Aşa şi eu J
Bon. Este încă devreme şi Silvia mai are chef de hoinărit. Dar oare cînd nu
are ea chef de hoinărit? Pliiiiiz, nu citiţi chef ca şef bucătar J Hoinărim noi hoinărim,
dar, aşaaa, ceva mai aproape de casă. Practic, cam tot ce ne-am propus, am cam
făcut, cu o excepţie: oraşul de sub oraş pe care nu ştiu cum se face, că l-am
ratat. Citez din carte:
„Mon pays c’est l’hiver (iarna este ţara mea) cînta chansonnierul Gilles
Vignault, în anii 1960, iar locuitorii din Montreal cu siguranţă ştiu cum să
profite la maximum de clima lor aspră, fie cu sporturile de iarnă, fie cu
dezlănţuite carnavaluri. Dar nu ţi-ar plăcea să înoţi prin zăpadă şi zloată
cînd te duci la chopping sau la teatru. Localnicii din Montreal au rezolvat
problema asta, coborînd sub pămînt. De cînd mallul din Place Ville-Marie a fost
terminat, la începutul anilor 1960, o reţea de 32 de km de pasaje izolate de
intemperii s-a răspîndit prin tot centrul oraşului, unind metroul şi gările,
buticurile şi magazinele (1.700 dintre acestea), teatrele, hotelurile,
birourile şi locuinţele particulare. Iarna se poate să guşti din plin viaţa
oraşului fără să fii vreodată silit să te aventurezi pe-afară, iar aerul
condiţionat din subteran este la fel de bine venit şi pe timpul verii umede a
Montrealului.”
Cam asta am ratat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu