Am ieşit din restaurant şi mergem pe rue Rene Levesque, în sus; nu ne putem
rătăci, hotelul se află pe această stradă, în aval. După ce ne-am alimentat
bateriile biologice, se cuvine să le alimentăm şi pe cele sufleteşti. Cazarea
mai poate aştepta că suntem drumeţi învăţaţi dacă-i nevoie, şi cu aşteptări şi
cu privaţiuni. Iată că am nimerit, deşi nu o căutam în mod special, la
Catedrala Sf. Patrick. Este linişte şi pace. Silvia este în elementul său, aşa
cum este în indiferent ce fel de biserică ar fi: creştină, catolică,
protestantă, moschee sau templu iudaic. Doar Dumnezeu există peste TOT!
Nu este mai nimeni aici, este cam întuneric, am stat puţin şi am plecat.
În faţa catedralei şi lateral, pe o pajişte, numeroase veveriţe alergau
prin iarbă căutînd ele ştiu ce, că alune, n-am prea văzut. Nu se tem de oameni.
Mergem spre cealaltă catedrală, una dintre ţintele primordiale de atins în
imaginarul meu turistic. Din nou, linişte şi pace. Dacă la Sf. Patrick nu eram
decît noi şi o doamnă mai vîrstnică, aici este o oază de reculegere pentru mai
mulţi oameni, turişti sau nu. Iar stau pe bancă şi iar scriu. Scriu ca să am ce
citi mai tîrziu, dacă uitarea îşi va croi drum nesuferit peste amintirile
noastre.
Silvia, a scos din cotloanele încăpătoare ale genţii sale o cărticică şi cu
genunchiul pe pămînt, înalţă o rugă. Ştie ea prea bine ce face.
Este botezată ortodox ca şi mine, ne-am cununat în ritualul ortodox la
Biserica Sfîntului Spiridon din Bucureşti, am botezat şi cununat la rîndul
nostru tot în ritul ortodox. Dar amîndoi avem o atracţie inexplicabilă atît
pentru iudaism cît şi pentru catolicism. Practic, amîndoi suntem un soi de
ecumenici. Amîndoi credem că Dumnezeu este UNUL, dar, căile către El sunt
diferite pentru că şi oamenii sunt (atît de) diferiţi. Atîtea schisme s-au
petrecut de exemplu în creştinism, încît lesne ar fi să cazi în depresie
neştiind care este adevărata cale. Ştie cineva cu adevărat ceva? Şase sute de
ani au trecut, Anno Domini, pînă să se
concretizeze dogma, aşa cum este acum. Şi au trecut aproape o mie de ani de la
Marea Schismă din 1054. La ce-a folosit această schismă? La ce foloseşte că
atît Biserica Rusă cît şi cea Anglicană refuză cu îndîrjire reunificarea
tuturor Bisericilor? La ce a condus marea strădanie a lui Papa Ioan Paul al
doilea pentru ecumenism? La (aproape) nimic. Şi dacă unii nu ştiu, eu am aflat
că eresis NU înseamnă altceva, decît altă cale, NU păcătos rătăcit de la dreapta credinţă. Dacă nu ar fi fost
comuniştii nişte nemernici, eu aş fi fost botezat uniat. Că aşa a fost şi tata. Numai că pentru vina de a nu fi fost
ortodox, tata a fost aruncat în temniţă, iar mama, m-a botezat DE FRICĂ
ortodox. Care-i adevărata cale?
Spre deosebire de alţii, noi conştientizăm că Iisus s-a născut evreu, a
trăit ca evreu şi a murit ca evreu. Creştinismul a fost dezvoltat de ucenicii
săi apropiaţi, TOT evrei, care prin prozelitism au crescut Biserica lui Cristos
la proporţiile pe care le atinge astăzi. Şi tot spre deosebire de alţii, atît
evrei cît şi neevrei, ştim bine că aproape două sute de ani, creştinii au fost
acceptaţi de evrei, mulţi evrei crezînd cu adevărat că Iisus a fost Mesia.
Chiar mai există în Israel, evreii
meseianici care încă împacă tradiţia VT cu învăţăturile NT. Dacă este
interesat cineva, să-mi spună şi îi pot face legătura prin internet cu Otniela
Batzion, o intelectuală de prestigiu.
*
Pe drum am fotografiat Montreal pe strada Rene Levescque încercînd o
asemănare cu Benidorm, Spania. Puzderie de zgîrie nori acolo, puzderie de
zgîrie nori şi aici. Nu merge. Canada este altceva decît Europa. ALT-CE-VA! Nu
poţi înţelege Lumea Nouă în comparaţie cu Lumea Veche decît venind aici. Doar
aici, la faţa locului, înţelegi. Doar aici. Nu ştiu dacă sună patetic sau
pretenţios, dar, nu poţi compara decît lucrurile pe care le-ai văzut
nemijlocit. Ce ştii din auzite sau ce-ai citit în mass media, este cu totul
altceva decît ce vezi tu cu ochii tăi, ce auzi tu cu urechile tale şi ce simţi
tu cu sufletul tău, la faţa locului. Complet ALTCEVA!
*
Citez iar, din lucrarea c a n a d a
apărută în anul 2010 în biblioteca ziarului Adevărul: „În pofida prezenţei mai
multor zgîrie-nori, cea mai atrăgătoare clădire este Cathedrale Marie-Reine-du-Monde, inaugurată în 1894 şi închinată
Mariei, Regina Lumii. O copie la scară mai mică a lui San Pietro din Roma, este
o emblematică declaraţie a puterii Bisericii Catolice aici, în partea de vest a
centrului oraşului, odinioară fortăreaţa protestantismului britanic.
Gesticulînd de pe cornişă, se văd sfinţii patroni ai diverselor parohii ale
oraşului care au ajutat finanţarea construcţiei monumentalei clădiri, în vreme
ce, la interior, se află o magnifică reproducere a lui baldachino (acoperămîntul de altar) din San Pietro.”
*
Bineînţeles că şi aici, la Catedrale Marie-Reine-du-Monde, Silvia aplică a
cîta oară? talentul ei special de a se volatiliza în decor, care talent
funcţionează oricînd şi oriunde, cu precădere în spaţiile cultural religioase.
Aşa talent, mai rar. Pur şi simplu, acum e, acum dispare şi cînd vrea ea să se
re-materializeze, apare din nou. Unde a fost? He he J Imposibil de aflat. La fel ca
personajele din scrierile lui Eliade, Silvia transcende timpurile pentru că
stăpîneşte perfect modul de întrebuinţare a spaţiului transformat în timp.
Einstein era mic copil pe lîngă ea. La fel şi Eliade J
*
Două vorbe şi despre Catedrală. Mult prea mare faima decît realitatea.
Copie la scară a Bisericii San Pietro dar, la o scară destul de mică. Am fost
la Vatican şi pot face diferenţa. Dar, merită vizitată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu