Am ajuns acasă la Robert. Frigiderele (da, sunt două) sunt în doliu. Numai
că tot încropim noi cîte-o cină din şuncă, brînză, roşii, ardei, ouă. Şi
bineînţeles, bereeee. J
A venit acasă şi Robi şi am povestit aventura orăşenilor la Montreal. Cînd
a auzit cum ne-am tînguit cu s’il vous
plait, la cassa de bilete la autocar, a rîs homeric şi ne-a spus că suntem
mai ceva decît Hansel şi Gretel în Pădurea Misterioasă a Capetelor Ţuguiate J De ce n-am folosit GPS?
Pentru că suntem vechi, băi, omule tînăr din Lumea Nouă. J A rîs de s-a strîmbat de
aventurile noastre dar, a recunoscut că am scos-o la capăt în chip onorabil.
Chiar ne-a certat că nu l-am sunat să ne dăscălească. Ştiu că se aştepta; că
tot îi place să (ne) dădăcească J
Am ajuns fix la jumătatea excursiei noastre din Canada. Mai avem de
hălăduit încă trei săptămîni. Deocamdată, sorb ultimele picături de bere
Heineken la doza de 0,500 pe care le-a descoperit Silvia la Montreal, ieri, şi
mergem la nani. Aici este încă joi 13 septembrie, în romanica este deja vineri,
sursele spun că mustăcel este pe făraş, ducă-se. Bonne nuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu