Despre transportul în comun

Am ajuns acasă (la Robert nu la romanica J ). A fost o zi lungă, cu incertitudini dar cu final fericit, am reuşit să ne descurcăm cu transportul în comun singuri, etc. Vorba vine, singuri. Sincer, nu ştiu cum am fi reuşit dacă Robert nu ne-ar fi tipărit diagramele traseelor de bus, dacă nu ne-ar fi dăscălit cum are obiceiul (tare-i mai place J ) şi bineînţeles, am reuşit şi cu ajutorul şoferilor care s-au dovedit omenoşi (aproape) fără excepţie.

Le-am spus pe limba mea poticnită ce vrem, le-am arătat diagramele, au priceput şi ne-au ajutat să coborîm unde trebuia. O singură dată la dus, şoferul n-a înţeles deloc ce vrem. Noroc că am avut o intuiţie care a funcţionat impecabil şi nu am ratat legătura de la Bus 2 la Bus 11.

La întoarcere, la ultimul schimb, şoferii au colaborat: cel de pe Bus 2 l-a atenţionat pe cel de la Bus 35 R care ne-a aşteptat, ne-a ascultat, i-am arătat diagramele şi adresa de acasă şi a oprit exact unde trebuia: la vreo două sute de metri de casă. Aceste gesturi spun enorm despre civilizaţia unui popor. Nu reuşesc să-mi închipui un astfel de desen acasă, la romanica. Chiar, NU!

Transportul în comun din Quebec seamănă cu transportul din Elveţia: precizie (aproape J ) la minut. Pe toate traseele se fac uneori pauze de pînă la cinci minute pentru regularizarea orarului.

În Levis, Bus 35 R funcţionează în circuit, nu tur şi retur. Are o singură legătură cu autobuzelele care merg spre Quebec, L 2, care merg aşa cum am mai spus, pe bază de transfer. Pentru ambele plăteşti 2 dolari de persoană în  weekend şi 3,5 dolari în celelalte zile. Asta am aflat-o de la Robi, cu o precizare: poţi să iei oricare ALT autobuz în afară de cel care ţi-a eliberat biletul, iniţial. Timpul de aşteptare este în cel mai rău caz de 15 minute iar cel mai scurt sub cinci. Sîmbăta şi duminica mai mult, cel mai adesea o oră! Autobuzele circulă mai mult goale pentru că imensa majoritate a cetăţenilor posedă pentru deplasare, autoturism propriu; omul şi maşina.

În autobuze vezi mai mult elevi, pensionari şi turişti. Atenţie! Trebuie să fii pe fază că dacă se apropie bus-ul de staţie şi nu faci semn, nu opreşte; iar în autobuz fiind, trebuie să apeşi pe un buton ca să comanzi oprirea în staţie. Aşa am văzut şi în Malta!  

În locurile aglomerate cu locuinţe, staţiile sunt ridicol de apropiate: chiar şi la un minut distanţă! Dar în locurile unde pădurea încă nu a apucat să fie infestată de locuinţe, staţiile sunt luuungi ca o zi de post J .

De faptul că nu prea există rable, se să mai vorbim? Nu există tramvai, nici troleibuz. De metrou nici pomeneală! Cam asta e.

Ps. Am fost prin Europa suficient de mult încît să ştiu ce vorbesc: Quebec este ALT-CE-VA! Este Lumea Nouă şi asta se vede peste tot. O lume nouă, curată şi civilizată. Punct şi pentru azi.

Ps 2. Trebuie musai să rectific o eroare: am mers dimineaţă pe Terasa Dufferin şi am reuşit să vedem Castelul Frontenac în toată splendoarea sa. Ieri afirmasem cam pripit că nu m-a impresionat. Păi dacă îl privisem superficial…

Citez iar din cartea mai sus menţionată:

”De-a lungul crestelor falezei se întinde Terasse Dufferin, podită cu lemn, care conduce la scările Promenadei Guvernatorilor, suspendată de stînci, mai jos de Citadelă. Păstrîndu-şi pînă astăzi înfăţişarea originară, Terasse Dufferin poartă numele guvernatorului general al Canadei din epoca în care a fost construită, lordul Dufferin, care s-a străduit să conserve caracterul istoric al oraşului.”