miercuri, 10 octombrie 2018

La motel, şi la Red Lobster


Maşinăria GPS ne-a condus la hotel, unde ne-am instalat. Am rezervat din timp, adică Robert a rezervat J o cameră spaţioasă, cu două paturi duble, baie curată cu prosoape jegoase (avem noi prosoapele noastre), o masă cu două scaune, o laviţă, un micro-frigider, un televizor, un cuier, o oglindă, două tablouri de duzină, punct. Acceptabil pentru o zi, hai două. Deocamdată, Tandemul, S. plus R., a plecat în recunoaştere şi după tîrguieli. Ştia Robert de ce a luat ceva provizii la el că p’aci oferta pare cam slăbuţă în materie culinară, la prima vedere: un Mc Donald J şi nu mai ştiu ce burger king. De la recepţie Robert a primit o hartă a oraşului pe care îmi arunc ochii, dar sînt prea obosit ca să o pot desluşi. Mă las pe mîna lui Robert. Ce bine este să ai ghid J
Am primit acces la internet; acasă aceeaşi tragi-comedie pesedragnistă cu accente de bosumflare fieristă şi de ţîfnă andronachistă. Mde. Madam Veorica zice că să nu transformăm drama pestei porcine în luptă politică de centenar. Nu mă cobor la nivelul acestei agramate şi nu-mi stric eu binecuvîntata vacanţă pentru nişte mizerii ale unor nemernici. De ce? Daea!
Imi arde sufletul după o bereeee, de mor J Nu prea ştiu eu cum facem cu fumatul dar, mde! asta E! Afară este cald, 30 de grade Celsius, dar în cameră  funcţionează aerul condiţionat şi aerul este respirabil. Bine că vremea este frumoasă, nu noroasă cum mă temusem. Unde-i Niagara? La catastiful de călătorie zice că se audeeee de departe. Poate se aude în carte că aici este linişte şi pace J O descoperim noi, mîine. Mi-arunc totuşi un ochi pe hartă şi descopăr că sunt cîteva locuri gata însemnate : cascada, un punct de plecare în plimbare cu vaporaşul, altul de plimbare cu avionul sau cu elicopterul, alte locuri de interes turistic şi nu numai. De exemplu, Cazino! Păi stai aşa, că unde-i Cazino, normal, sunt şi hoteluri luxoase. Nu ne tentează J Apoi sunt parcuri, locuri de recreere, cam de toate pentru toţi. Noi ne mulţumim deocamdată cu motelul nostru, parter şi un etaj, cu vreo patruzeci de camere.
Şi aici, în acest oraș, ne-ar trebui vreoooo săptămînă sau două, ca să amănunţim locul. N-avem J
Mă uitam la provizii, conserve de peşte, pate, etc şi mi-am ales o conservă de ton în sos tomat pentru cina de azi. Preferam ton în ulei de măsline dar, nu avem lămîie şi fără lămîie, eu nu pap aşa ceva J
Ioi! s-a întors Tandemul triumfător! Vizavi de motel este un restaurant axat pe fructe de mare (am alergie la aşa ceva, atît fizică dar mai ales, mentală) numai că au şi peşte pe care îl prepară cum vrea clientul – la cuptor – au şi piure de cartofi au şi alte alea, RAI! Comandăm, alegem şi o sticlă de vin autohton alb, un Riesling Pinot Grigio, îl gust, mi se pare excepţional de bun şi chiar ieftin la 23 de dolari sticla. Pînă să ne aducă mîncarea, pe lîngă vin, ne-a adus nişte bulete cu caşcaval, sau chiftele de cartofi, nu prea ştiu ce, dar, o bu-nă-ta-te, care a dispărut aproape instantaneu ! Văzînd că gustărelele ne-au plăcut, ospătarul ne mai aduce o tură, din partea casei! J
Aici, n-ai nici-o şansă cu franceza. Numai că Robert chiar este cetăţean canadian adevărat, vorbeşte perfect franceza plus quebecoasa, engleza şi pe deasupra şi germana, binişor. Dar. Mă bucur enorm să văd că a păstrat graiul în română nealterat de accentul acela emfatic, pe care l-am întîlnit la alţi români stabiliţi în străinezia!
Hotelul la care stăm acum este în centrul oraşului, 200 de dolari pe zi, mîine la ora 10 trebuie să eliberăm locul. N-aş fi aflat cît costă camera dar tranzacţia cu cardul a eşuat (aşa a pretins coreanca recepţionistă) şi a trebuit să scoatem numerar, ceea ce Robert nu mai foloseşte de muuuultă vreme! La restaurant a plătit cu cardul, 85 de dolari trei persoane ; am mîncat cel mai bun peşte la cuptor din viaţa mea şi dacă Silvia nu a făcut mofturi – este fană a emisiunilor paprika – şi găteşte dumnezeieşte, înseamnă că a fost realmente bun. Restaurantul se numeşte Red Lobster şi dacă ajungeţi cumva pe aici, vi-l recomand călduros.
Eu nu mai am chef de plimbare, nici de artificiile de la ora 22 dar ei se duc să vadă Niagara, noaptea. Eu o s-o văd mîine pe zi şi mă voi mulţumi cu atît.
Proviziile noastre nu-s cu totul inutile, am deschis vinul, un rose spaniol la litru, Toro loco, bun dar nu excepţional, merge şi loco dacă berică, NU J
Merge şi televizorul, nu pricep nimic dar schimb canal după canal şi timpul trece. Este ora 22, n-am fumat deloc şi mă mai abţin chiar dacă pot ieşi în faţa camerei (stăm la parter) să pufănesc o piparoasă. Poate rămîn nefumat. Stie orişicine că a te lăsa de fumat, este cel mai simplu lucru din lume. Vorba lui Mark Twain: eu m-am lăsat de fumat, de sute de ori J
Mai privesc harta puţin şi chestia devine limpede: apele se prăvălesc din SUA iar noi vom face o mică croazieră acolo unde apele ajung pe teritoriul canadian, adică ceea ce se numeşte Potcoava.
Gata cu scrisul pe ziua de azi că am umplut caietul cu fleacuri. Dar mă simt atît de bine... O vacanţă cu fiul nostru este ceea ce ne dorim de multă vreme, plănuisem la un moment dat să ne întîlnim în Europa, undeva – cîndva, dar, nu ne-am sincronizat. Am reuşit acum şi este MI-NU-NAT!
Ps. Îmi povesteşte Silvia că am pierdut un spectacol grozav. Atît oraşul Niagara cît şi Cascada Niagara au un farmerc nocturn aproape inegalabil. Hoteluri luminate, cascada luminată în trei culori, pe scurt, o feerie.
O cred, dar eu n-am mai avut puterea să mă deplasez. Plus de asta, cum puteam să fiu egoist să privesc aceste minunăţii şi să nu mai povestesc ce-am povestit? Aşa ceva nu se face! J Aiurea, mi-a fost LENE.
Dar. E limpede că această forţă a naturii, MERITĂ să fie văzută şi noaptea. Este un spectacol inegalabil. Plus de asta, mai există un spectacol care trebuie văzut. Este vorba despre spectacolul oferit de oamenii fericiţi care se plimbă aproape de miezul nopţii fără griji, fără încrîncenări şi fără teama că le fură vre-un iresponsabil politic, viitorul copiilor lor. Copiii care îi însoţesc în această plimbare, chiar dacă ţînci de ţîţă fiind, dorm fericiciţi la sînul lui mami a lor. Încerc să-mi imaginez acest tablou undeva în România şi nu reuşesc. Deocamdată NU şi nici semne bune, NU se întrevăd pentru viitor. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu