În drum spre Niagara; partea a treia

S-a zburlit Robert la Silvia – Mama, ştii cît este TICHETUL pentru centură? 400 de dolari! – Aoleu, am uitat. Şi fuga – fuguliţa şi-a atîrnat centura.

Că veni vorba despre centura de siguranţă. Şi pe mine mă cam enervează obligativitatea asta, dar mafia producătorilor de centuri este mai puternică. Există controverse, unii spun că centura salvează vieţi, alţii spun că din cauza centurii unii oameni au murit arşi de vii, adevărul este la mijloc, mai  întotdeauna.

Iată că acum mă descurc şi fără ochelarii silviceşti. J Dacă este lumina bună… Oricum, o să-mi fac altă pereche de ochelari dar nu aici, că au ăştia nişte preţuri de speriat!

Cît vezi cu ochii, stînga-dreapta, pîlcuri de arbori şi lanuri de porumb. Monotonie monotonă dacă pot să spun aşa. Ei, dar iată că a venit şi întristarea J Robert spune că suntem pe o autostradă privată şi pregăteşte cardul. Nu-i prea scump, între doi şi trei dolari dar, orişicît, îi dai nu-i iei.

Iată, traversăm fluviul, care altul dacă nu Saint Laurent ? Nu-l pot fotografia. Mă împiedică nişte parapeţi de beton. Intrăm în regiunea Ontario, care se întinde pe o suprafaţă similară cu cea a Quebecului, adică atît cît este Spania şi Franţa, luate la un loc.

Canada este o confederaţie formată din 10 Provincii autonome plus trei teritorii, locuite mai mult de băştinaşi. Există mai mult de 3.000 de rezervaţii iar locuitorii vorbesc mai mult de 50 de limbi diferite. Există o întreagă poveste despre băştinaşi, începînd de la Primele Naţiuni la inuiţi (insultător denumiţi eschimoşi) şi la cel mai războinic trib, irochezii. Dar nu cred că este rolul acestui jurnal să lămurească problema populaţiilor acestui vast teritoriu şi care a fost succesiunea populării sale începînd cu vreo 5.000 de ani în urmă – unii spun ceva despre 20.000 de ani – şi pînă la venirea europenilor aici. Voi preciza cîte ceva dar, ulterior, nu acum.

Robert ne atrage atenţia la panourile pe care sunt afişate amenzile pentru depăşirea vitezei legale, TICHETUL putînd ajunge pe aici la 300 de dolari, şi chiar mult mai mult, după cum vom vedea mai tîrziu.

Depăşim Ottawa şi intrăm treptat în zona în care limba franceză şi-a pierdut supremaţia. Sunt curios dacă engleza mea are aici mai multă trecere la localnici decît a avut în Quebec. Dacă nu, intră în vigoare translatorul foarte drag nouă, Robert! J

Depăşim o intersecţie din care un drum duce către un pod care uneşte SUA de Canada, vom trece prin oraşul Kingston spre Toronto şi abia apoi către Niagara. Iar oprire, iar Petro Canada, iar alimentăm, că la Niagara, este mult  mai scump.

Pe mine mă preocupă altceva: am intrat în zodia uitucului J După ochelari, mi-am rătăcit încălţătorul (limba de pantofi) şi cum în pantoful drept nu-mi  intră piciorul altfel… problem!

Ps. Nu rătăcisem nimic; era în valiză J