Quebec 1. City Bus

Este duminică dimineaţă, am păpat micul dejun şi ne pregătim de drum. Ne va duce Robert cu maşina pînă undeva de unde vom lua un City Bus din acelea care fac turul turistic al oraşului cu posibilitatea de a coborî şi de a urca pe circuit, staţionînd unde şi cît vrei. Soare, frumos şi chiar ar fi greu să pretinzi ceva mai mult, dacă nu eşti un năzuros nesuferit. J

După ce ne-a dăscălit temeinic (telefon, hartă, orar bus şi vapor, etc) ne urcăm în Volvo şi plecăm. Ajungem în Quebec, oraş întins mai mult pe orizontală decît pe verticală, cu multe vile înconjurate de copaci – o veritabilă pădure năpădeşte în mod fericit întregul oraş. La Musee Civilisation urcăm într-un City Bus. Am plătit on line şi arătăm numărul contractului domnului şofer, un venerabil cu o frumoasă bărbuţă colilie, primim biletele tipărite, în fapt două fîşii de hîrtie care se pot transforma în brasarde şi pornim. Urcăm pe platforma de sus a autobuzului pentru a avea o panoramă mai bună. Cine a mers cu acest tip de autobuz ştie ce spun. Sunt 14 opriri pe parcurs dar deocamdată ne propunem să facem un tur complet pentru a ne dumiri. Apoi vom coborî unde vom avea chef. Bus City merge agale, avem timp să privim peste tot. Vremea s-a cam zburlit dar este încă bine. Sper să nu plouă că n-avem chef să coborîm de la aer în cabina închisă de jos. În preţ este inclusă şi o plimbărică pe fluviu cu un vaporaş. Avem la activ o grămadă de astfel de croaziere, cam peste tot pe unde am fost şi avem amintiri frumoase. Cele mai frumoase croaziere au fost cele de pe Dunăre cu o cină excelentă inclusă în Ungaria, şi turul insulelor în Grecia, o zi întreagă. Dar şi altele au avut farmecul lor, în Praga, în Elveţia, etc.

Oraşul este cam pustiu dar extrem de curat. Toate clădirile sunt bine întreţinute, pur şi simplu te copleşesc cu senzaţia de civilizaţie etalată. Vechiul se îmbină cu noul în modul cel mai armonios cu putinţă. Toate semafoarele funcţionează deşi PAROL că nu este nevoie de nici-unul. 

Traversăm Plaines d’Abraham, un fost loc de luptă crîncenă consemnat în istoria zbuciumată a cestui oraş, acum un splendid parc tinerel cu iarbă frumoasă pe care sunt bănci şi mese pentru pick nick şi habar nu am de ce,  îmi amintesc celebra lozincă afişată odinioară, în parcurile bucureştene: Nu călcaţi pe iarbă! Ptiu, găsi-i-ar de tîmpiţi! 

Ici colo îi văd pe practicanţii de jogging şi mi-amintesc amuzat cu cîtă satisfacţie a menţionat domnul Andrei Pleşu (măcar) o dată, că inventatorul acestui tip de sport a murit de infarct J  Ştiu că nu prea este de rîs dar nu mă pot abţine măcar să zîmbesc. 

Am reintrat pe străzile oraşului şi văd cu încîntare cum defilează prin faţa ochilor noştri palat după palat, vilă după vilă, bloc după bloc, toate cochete şi curate – mă uit cu disperare să văd un perete coşcovit, o dărăpănătură, ceva. Nici-o şansă!

Era nedumerită Silvia că nu vedem japonezi J Na! că a urcat în City Bus o gaşcă întreagă şi iute iute s-au pus pe fotografiat tot tot tot J .

Apoi. Dacă la Barcelona am ratat o plimbare cu telefericul pe Montjuic, aici nu mai scăpăm prilejul. Dăm cîte trei dolari şi jumătate şi în cîteva minute ajungem la debarcader. E cam devreme pentru vaporaş aşa că facem cîteva ture pe străduţele pline ochi cu turişti. 

O fătucă ne îmbie la intrarea unui restaurant. E abia ora 12 şi încă nu ne este foame, deci, nu…

Telefericul acesta nu-i tocmai un teleferic, este o cabină trasă de cablu pe o şină dar, oferă o imagine panoramică foarte frumoasă.

N-am făcut turul complet cu City Bus. Am coborît la Place D’Armes pentru că este locul unde se reunesc toate cele patru linii de bus. Aici avem prilejul de a vedea celebrul Castel Frontenac. 

Dacă prindem City Bus de ora 13 putem prinde vaporaşul de ora 14. Dar pînă atunci, mai e. Deocamdată ne zgîim la un hartist al străzii, un soi de circar care spune nici mai mult nici mai puţin că face numere în care-şi riscă viaţa. Are un dispozitiv format dintr-o bară metalică verticală de care atîrnă patru funii ţinute de patru spectatori. 

Tipul pare poliglot, vorbeşte franceza, engleza, germana, fiind mexican dar chineza bre? Mda, vorbeşte şi chineza cu o chinezucă mititică şi drăgălaşă foc J M-am lămurit cum îşi riscă viaţa bufonul acesta: riscă să moară de rîs de fraierii care îl cred J