Acum privesc pe geam şi nu mai am nici-un dubiu că traversăm de ceva timp
oceanul pe care o pătură consistentă de nori îl ascunde mai tot timpul. Este
ora 17,30. Zburăm de aproape patru ore şi mai avem de zburat încă vreo opt.
Ce-i de făcut?
M-am hotărît să devin prost. J Nu, nu eu ci, aşa
se numeşte cartea pe care o voi citi (autor Martin Page).
Iar au apărut frumuşelele. De data asta ne oferă cîte o prăjitura casei made în România, cu
vanilie şi gem de căpşuni, plus ceai, cafea, lapte, pileală sau sucuri. Nu ştiu
dacă restul pasagerilor primesc aceeaşi trataţie. Sincer? Nu-mi pasă. Silvia
este de părere că nu. Vom vedea noi la întoarcere ce şi cum J S-a făcut ora 20 după
ceasul de la Bucureşti dar nu se întunecă pentru că în Canada este ora 13.
Teoretic şi practic, vom avea o zi mai lungă, o zi de 31 de ore. Cum o fi decalajul de fus orar? Cum îl vom resimţi?
Mai sunt trei ore de zbor. Iar este vremea pentru o gustare dar, gata cu
răsfăţul. Nu faţă de masă, nu şervet cald pentru mîini, nu tacîmuri, nu
farfurii. Doar cîte o cutie de carton în care erau două variante de macaroane,
respectiv cu pui sau vegetarian. Opţiunea pentru pileală este deschisă dar,
prudent, prefer să mă mulţumesc numai cu suc de portocale. Gustărica asta nu m-a tentat şi am returnat-o
neatinsă.
Între timp, am încercat să mă
joc la tabletă fie şi numai ca să mă dumiresc cum funcţionează drăcia asta
complet diferită de tableta mea, Samsung. Parte reuşesc, mai mult nu prea,
oricum văd la vecini că mare lucru nu-i de văzut. Filme vechi care nu-s
subtitrate şi pas de pricepe ceva pentru că nici în căşti nu se aude nimic. Cei
care ştiu cum merg lucrurile au venit pregătiţi cu căşti speciale. Nu-i bai.
Boooon. Mai avem o oră de zbor pînă la Toronto. Am primit formularul în
care trebuie să declarăm de unde venim, de ce venim, cît stăm, dacă avem mai
mult de zece mii de dolari canadieni de persoană numerar, (tare de tot glumiţa
asta J ), arme, droguri,
alimente, unelte şi alte obiecte. Plus cu ce am sosit şi dacă avem de gînd să
vizităm o fermă ??? în Canada. Evident sub semnătură proprie că tot ne-au
chestionat de vîrstă şi de adresa exactă de acasă. Vom vedea noi la vamă ce şi
cum.
După primul meu zbor transatlantic şi după prima călătorie la clasa întîi,
am mai bifat cîteva premiere. Am folosit o toaletă în avion şi este prima dată
cînd la miezul nopţii (la Bucureşti, totuşi) văd lumina soarelui.
Vom ateriza la 17 ora locală iar escala va fi de patru ore şi jumătate.
Sper să nu ne plictisim J
Toate cele bune!
RăspundețiȘtergere