Am terminat de transpus manuscrisul pe laptop, am făcut corectura, am
copiat şi pe stick, rămîne să văd cum scot pozele de pe tabletă.
Acasă la vechitura mea ştiu, aici nu, dar vine el, musiul rege al
tehnologiei acasă, şi mă va scoate din impas. Pînă atunci, îmi destind oasele
puţintel că m-am anchilozat de tot. J Apropo de copiat pe stick. Uitasem complet cum se face. A trebuit ca Robert
să-mi scrie procedura pe caiet, pas cu pas, ca să o re-deprind. J J J
Am răsfoit iar cărţoiul meu care-mi mai limpezeşte misterele locurilor prin
care am trecut sau prin care vom mai trece. Nu ştim deocamdată ce va urma, mici
incursiuni prin preajmă sau în Quebec, dar pregătim fără grabă, Montreal pentru
că se pare că va fi fabulos. (Sau deloc
că tocmai am aflat preţurile: tren, hotel, alte alea pe simplu, cam 1000 de
dolari pentru vreo trei zile). Nu cred că sunt de ajuns o zi sau două,
vedem. (ce vedem?) Silvia a cam
terminat de bucătărit pentru o bună perioadă de timp aşa că, amîndoi suntem
pregătiţi să reluăm hoinăreala (pe plan
local J )
Deocamdată, degust două sticloanţe de vin local, rose. Cînd i-am spus că în
Canada se produc cantităţi importante de vin de bună calitate, Robi s-a uitat
la mine cu mirare. Nu le are cu pileala – chiar deloc – şi habar nu avea. Abia
după ce a gustat umpic (aşa spunea
cînd era mititel J ) din vinul alb autohton
Pinot Grigio la Red Lobster din Niagara on the Lake, s-a convins.
Înapoi la degustare. Prima sticlă, aflată sub emblema Cuvee du Siecle D’or
se numeşte MARQUIS DE MERICOURT are semnătura Georges Antoine du Pontneuf, este
un rose cu parfum delicat, gust fructat şi aromă densă, un demi dulce foarte
bun, produs în Montreal, Quebec, Canada, la un litru.
A doua sticlă, are pe etichetă mai întîi menţiunea VIGNOBLE şi are ca nume
denumirea podgoriei unde este produs, la Halte des Pelerins. Este tot un rose –
Robi ştie că vinul rose m-a cucerit cînd am fost în Franţa în urmă cu 12 sau 13
ani – din 2017, Produit Elabore et mis en buteille a la propriete La Halte des
Pelerins inc 693, Sherbrooke – Quebec la trei sferturi.
Cred că a doua marcă este calitativ mai bună, sau mai pe gustul meu, este
un vin un pic mai sec, aromat dar nu prea mult, cu gust uşor frust către
superior banal, misterios dar abordabil, greu de încadrat la categoria fructat,
dar, fiind un vin recomandat (de
producător) pentru pick nick la care cunoscătorii pot consuma printre altele,
tapenade, un produs tipic bucătăriei spaniole, adică o pastă făcută din măsline
fără sîmburi, file de anchoa, capere şi bineînţeles, ulei extravirgin de
măsline, pastă pe care o ador, poate fi catalogat drept un vin perfect adaptat
pentru orice ocazie fără pretenţii exagerate. Un vin foarte bun şi foarte
acesibil. Cred că merge şi cu icre J Spuneam că am găsit la
magazinul arăbesc Adonis, printre altele, şi icre. N-au prea mare legătură cu
icrele de la noi din romanica, gustul seamănă dar cam atît. Le învîrte Silvia
de zor într-un castron fără să fie convinsă ca nu munceşte degeaba. Eu mi-am
pregătit deja, o felie de pîine că-s
pofticioooos J Dar la vin roze merge de
minune, brînza Comte! J şi am. Tot de la magazinul Adonis. Să nu uit:
a fost bun şi grişul şi a făcut Silvia o supă cu găluşteeee, de a oftat Robert
extaziat!
O scurtă lămurire despre uleiul de măsline. Denumirea de extravirgin vine
de la conţinutul de acid care oscilează între 0,8% şi 2%. Cel mai bun ulei are
aciditatea cea mai mică şi există în principiu trei clase calitative; cel
extravirgin (obţinut prin presare la rece – prima tranşă) este cel mai bun.
Am văzut în Malta cum se procedează, pe viu, la un festival al uleiului de
măsline, de unde am şi cumpărat ulei produs în faţa noastră.
Restul de ulei de măsline poate fi obţinut prin procedee care storc ultima
picătură de ulei din măsline prin procedee calorice şi chiar chimice. Vreţi un
sfat? Fugiiiiiţi de acele soiuri de ulei! J Dar mare atenţie! Dacă nu
sunteţi atenţi la etichetă, puteţi să daţi banii pe ulei poreclit extravirgin
dar care de fapt, este un melanj între uleiul de calitate şi alte uleiuri mai
slabe calitativ. Din păcate, legea permite. De unde ştiu aceste chestii? De la
Janos, un ghid excepţional pe care am avut norocul să-l întîlnesc într-o scurtă
vacanţă în Malta. Multe am învăţat de la acel ghid dedicat meseriei cu trup şi
suflet. Rar aşa profesionist deşi, s-au găsit unii să-l critice că, vezi tu
drăgăliţă Doamne, vorbea prea mult. De fapt, gelozia analfabeţilor pe un
profesionist.
Revin la vinuri. Robert îmi pregătise o sticlă de Busuioacă de Bohotin (de
unde o fi găsit-o???) şi o sticlă cu vin german alb, cam dulce, Aufkellereien.
Ce nu-mi place este că toate sticlele au capac de metal înşurubat. Prefer
sticlele de vin sigilate cu dop de plută. Dar cum Potugalia, unde creşte
arborele de plută este departe, merge şi dopul de metal. Cum este vorba aceea? Cine nu are la-ndemînă ochi negri, sărută şi ochi
albaştri. Păi? J
A venit Robi acasă şi ne-am bucurat. A mîncat, am vorbit puţin şi s-a
pregătit de plecare. Unde? La muncă. Uof. Prea mult munceşte băiatul ăsta. Mult
mult mult prea mult. L Mă mir? NU. Şi eu am
făcut la fel cînd aveam anii lui. Dar nu mai sînt chiar aşa de sigur că am
făcut bine. Viaţa trece...
Mai mare dezamăgire apropo de icrele de aici, n-am avut decît exact acolo
unde mă aşteptam cel mai puţin: în Grecia. Ce să spun, icrele lor tarama, m-au
lăsat complet nemulţumit. În fine. Nu-s bune icrele, rose-ul poate fi însoţit
cumsecade şi cu Comte J Sfat: nu fiţi leneşi să
tăiaţi bucăţele de Comte şi să le mestecaţi. Daţi minunăţia asta printr-o
răzătoare fină şi veţi vedea cum toate aromele se intensifică, iar gustul
brînzei care se topeşte încetişor pe limbă vă va invada cerul gurii pentru
multă vreme J Încercaţi şi nu veţi
regreta! Silvia zice că Pecorino Romano, preferata lui Robert, este mai bună.
He he. Tandemul tot Tandem J Hm. Am gustat. Este
foarte bună şi Pecorino Romano şi o voi mai căuta.
Mă bufneşte rîsul. Iată cum ţăranu’ de orăşanu’ a ajuns mare somelier J
Gata. A venit Robi acasă şi avem de tolocănit. Am tolocănit şi am stabilit.
Montreal? N-avem J Am selectat în italic
mai sus, de ce. Atîta pagubă. L
Evident, sînt necăjit. Una credeam, alta e. Se pare că tot ce am apucat să
vedem pînă acum a fost limita superioară a ceea ce puteam vedea pe tărîm
canadian. De acum încolo, trebuie să mă împac cu ideea că mai avem de stat aici
mai mult de trei săptămîni, timp pe care l-aş fi putut petrece şi acasă la
romanica, dacă trebuie să stau în casă. Mă bucur că Tandemul este în plină
manifestare a fericirii depline J Serios vorbind, iau ceea
ce este bun din această experienţă şi conştient fiind că nu am cîştigat nici
măcar la 6/49 quebecos, trebuie să ne restrîngem atît cît ne este plapuma. Şi
ce frumos visam... J Montreal? N-avem! J
Nu credeam că voi spune atît de repede că vreau acasă, la romanica L
Numai că este mai bine să tac. Tandemul este perfect fericit şi n-am eu de
gînd să le stric fericirea. Prea rar au posibilitatea de a se întîlni aşa că,
tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu