5 septembrie 2018
Astăzi am rămas acasă. Am transcris din caiet pe laptop, Silvia a bucătărit
iar Robi s-a reîntors la munca sa de toate zilele. Acum cînd consemnez este
aproape de miezul nopţii şi taaare mă tentează o papiroşcă după cinci zile de
abstinenţă. Dacă fumez una, se pune? J Am ajuns cu transpunerea
manuscrisului pe laptop la paragraful post Niagara, această fabuloasă
experienţă pe care un om o poate trăi probabil, o singură dată în viaţă. De
unde credeam că nu mai am spaţiu pentru relatări pe această agendă, am ajuns să
spun cum spuneam despre pixuri: nu mai am
da’ mai am J Nu mai am mult, vreo
două pagini şi am scos deja din valiză cea de-a doua agendă. O voi umple şi pe
asta cu scrisul meu dezordonat, lăbărţat şi plin de ştersături? Rămîne de
văzut. De fapt, mă întreb dacă să aprind una, sau NU. Ce să fac, ce să fac, n-o
aprind. J Apoi îmi termin bericica
şi merg la nani. Mai am două pagini în acest caiet dar îi pun punct, aici.
Ps. Mai am o remarcă de făcut (unde eşti tu, Janos J )
Precizez din capul locului că vreau să înţeleg, nu judec şi nu condamn. Îmi
este greu să înţeleg modul de viaţă care pendulează între generozitate şi
opusul ei. Nu pricep de ce vrei să economiseşti cîţiva dolari predînd
ambalajele la mall după ce boschetăriţa cartierului, o mamă singură cu doi
copii ţi-a mulţumit că i le-ai lasat. Nu pricep de ce faci economie la benzină
de 75 de cenţi la o alimentare de zeci de litri, dar eşti dispus să cheltui
sute de dolari pe un capriciu de cîteva minute. Pur şi simplu, nu pricep. Dar.
Zic şi io’. Probabil că Minulescu a fost genial cînd a scris: „dă-mi tot ce-n
prima clipă risipeşti şi tot ce-n clipa ultimă aduni.” Care Minulescu? Tot
acela care a prevăzut că „un bătrîn şi o bătrînă merg ţinîndu-se de mînă în
oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămînă Quebec care stă-ntr-o rînă” J Am citat voit inexact.
Ps2. he he. A priceput şi Silvia deliciile FB. Scrie încîntată de pe contul
meu, către o prietenă de-a sa. A fost uimită că am găsit-o, mintenaş.
Gata. Noapte bună. S-a terminat ziua, s-a terminat bericica, s-a terminat
şi agenda. Mai este şi mîine o zi.
6 septembrie 2018
De două zile stăm cuminţei acasă, eu transcriu pe laptop manuscrisul şi o
fost destul de multişor de transcris, abia acum m-am apropiat de final, iar
Silvia îi face lui Robert zacuscă şi ardei copţi şi vinete, pentru depozitat în
congelator, ca să aibă şi după ce plecăm, pe săturate J
Bine că a scos Robert urlătoarele ca să nu ne mai trezim că ŢIP ŢIP ŢIP
degeaba, că oricum suntem acasă şi supraveghem tot tot tot.
Uof. În sfîrşit a venit Robert acasă mai devreme şi mi-a cumpărat un maus
cu fir că ajunsesem la exasperare cu exerciţiul de a duce săgeţica prin
atingere. Plus de asta, nici măcar nu puteam să salvez textul jurnalului
canadian pe un stick, pentru că ce am scris în laptopul lui Robert, aici
rămîne. Mai ştii? Poate citeşte ce am scris. J
Iar mă tentează o papiroşkă dar, aştept să se culce Robert, duşman declarat
al tutunului J Orişicît. Am început să
fumez canadezeşte J o ţigaretă pe zi, după
cinci zile de repaos total. Şi iar revin la Mark Twain, care maaare dreptate
avea, cu lăsatul de fumat. Şi eu mă las de fumat, zilnic J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu